…Bineînțeles că dorim să-L cunoaştem pe Dumnezeu.

Însă, oare, chiar așa este?

Suntem pregătiți pentru întâlnirea cu Atotputernicul, Necreatul Tată, Fiu și Duh Sfânt?

Gândurile și acțiunile creştinilor arată adesea că suntem puși la punct în ceea ce privește cunoașterea slujbelor bisericeşti, a teologiei, a altor oameni religioşi — însă, ei bine, cunoașterea lui Dumnezeu reprezintă altă problemă.

Acest lucru este dificil deoarece Dumnezeu nu este o persoană care poate fi îmblânzită.

El nu este previzibil.

Nu este legat de așteptările, concepțiile sau preferințele noastre.

Nu este obligat să vină atunci când Îl chemăm. ( Pr A. S. Damick)

Cunoaşterea lui Dumnezeu presupune o trăire înaltă, o lucrare curată, o bucurie relaţională de iubire cu Dumnezeu şi cu aproapele. Toate aceste manifestări trebuie să aibă un corespondent în comportament. Pe Dumnezeu îl cunoşti în relaţie cu aproapele. Cunoaşterea lui Dumnezeu nu se rezumă doar la vorbe, ci se realizează în fapte. Iubirea lui Dumnezeu stă în împlinirea voii Lui, în împlinirea poruncilor: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu” (Ioan 14, 23). „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 15, 12). Atât în Sfânta Scriptură, Cuvintele Mântuitorului, cât şi în scrierile Sfinţilor Părinţi există o mulţime de dovezi că pe Dumnezeu Îl cunoşti doar având o relaţie de frate cu cel de lângă tine: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22, 39). (Pr Gh. Șanta)

Categories: Articole