Mărturisirea nu se cuvine să se facă așa, oricum, la întâmplare, ci precum ne-a arătat Mântuitorul, când a chemat pe Zaheu și pe femeia desfrânată. Căci Zaheu cu umilință și-a spus toate păcatele și a făgăduit să-și îndrepte viata sa și să pună început de fapte bune; iar femeia desfrânată, luând un vas cu mir de mult preţ și stând la picioarele Lui, în spate, că în fată nu cuteza, cu lacrimi le uda și, cu părul capului său ştergându-le, le ungea cu mir, plângând. Pentru aceea și Hristos i-a zis: «lertate îți sunt păcatele» (Luca 7: 48); iar lui Zaheu i-a zis: «Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia» (Luca 19: 9).  Pentru călduroasa și adevărata lor pocăință, le-a dăruit și iertarea păcatelor și mântuirea. Iar celor ce nu părăsesc calea răutăților le zice: «Depărtaţi-vă de la Mine, cei ce lucraţi fărădelegea» (Matei 7: 23). Şi celor ce defaimă pe Sfântul Duh, încă le zice: «Cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac» (Marcu 3: 29). Asemenea și cei ce nu poartă grijă ca, după ce păcătuiesc, să se pocăiască nu vor fi iertați, după cum mărturisește evanghelistul Luca (13: 5), zicând: «De nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel»; asemenea și celor ce nu se supun Lui, Domnul zice: «Iată, casa voastră vi se lasă pustie» (Matei 23: 38).

Categories: Articole