Până la Botez, omul se află sub influenţa nemijlocită a diavolului. În adâncul sufletului său şerpuieşte diavolul, iar Hristos lucrează asupra acestui suflet oarecum din afară. Demonii foiesc ca nişte şerpi în adâncurile inimii, neîngăduind câtuşi de puţin sufletului să caute spre dorinţa binelui. Strecurându-se ca nişte nouri întunecoşi prin părţile inimii, ei iau chipul feluritelor împrăştieri, ca, furând mintea de la pomenirea lui Dumnezeu, să o desfacă de convorbirea cu harul.

Deci, dacă până la Botez, în adâncul sufletului se află diavolul,de la Botez, înăuntrul lui se sălăşluieşte harul, iar diavolul este scos afară. Din acest moment, sufletul este influenţat de har dinăuntrul său, iar diavolul, o dată exorcizat, alungat afară, călăreşte pe mustul cărnii, adică încearcă iarăşi să pătrundă în sufletul său, sub forma ispitelor cu care-l ademeneşte, sau prin natura uşor de influenţat a trupului, prin simţurile atrase de lunecuşul plăcerilor şi prin afecte. În acest sens, Diadoh al Foticeii dă detalii semnificative şi scrie: Satana, prin Sfântul Botez, e scos afară din suflet. Dar i se îngăduie (…) să lucreze în el prin trup. Căci harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte în însuşi adâncul sufletului, adică în minte. Pentru că toată slava fiicei împăratului, zice,e dinăuntru. (Psalmul 44, 14), nearătată dracilor. De aceea, din adâncul inimii însăşi simţim oarecum izvorând dragostea dumnezeiască când ne gândim fierbinte la Dumnezeu. Iar duhurile rele de aici înainte se mută şi se încuibează în simţurile trupului, lucrând prin natura uşor de influenţat a trupului asupra celor ce sunt încă prunci cu sufletul. Astfel mintea noastră se bucură pururea, cum zice dumnezeiescul Apostol, de legea Duhului (Romani 7, 22), iar simţurile trupului sunt atrase de lunecuşul plăcerilor. De aceea harul lucrând prin simţirea minţii înveseleşte trupul celor ce sporesc în cunoştinţă cu o bucurie negrăită, iar dracii, lucrând prin simţurile trupului, robesc sufletul, îmbiindu-l, ucigaşii, cu sila spre cele ce nu vrea, mai ales când ne află umblând fără grijă şi cu nepăsare pe calea credinţei. (Liviu Petcu)

Categories: Articole