Sinodalitate și autocefalie în istoria BOR (XIX)

Statutul BOR din 1925


Drepturile patriarhului


  Statutul din 1925, pe baza sistemului mitropolitan viza conservarea și extinderea drepturilor mitropolitului asupra demnității patriarhale :

• a veghea să nu se aducă vreo atingere credinței;

• dreptul și datoria să se respecte canoanele și legiuirile bisericești;

• a se îngriji ca mitropoliții și ceilalți ocârmuitori bisericești să-și îndeplinească cu exactitate însărcinările;

• are dreptul de a fi pomenit de mitropoliți la serviciile bisericești cum și de a întări și hirotoni pe mitropoliții și arhiepiscopii ce depind de patriarhie;

• judecă și hotărăște strămutarea mitropoliților și arhiepiscopilor;

• convoacă sinoadele partiarhale și le conduc.


  De notat că „ până în 1948, patriarhul nu avea niciun drept potrivit funcției patriarhale, ci numai drepturi onorifice, nici Patriarhia nu reprezenta o instituție, ci doar un nume deosebit” .

   În Biserica Ortodoxă Română, de la întemeierea patriarhului în anul 1925, până în 1948, nu s-au precizat pe baza de lege, drepturile patriarhului, rămânând la redactarea articolului 3 din Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal si mitropolitan al Ungro-Vlahiei, la rangul de scaun patriarhal, care spune: „Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane se va bucura de toate drepturile recunoscute de sfintele canoane si legile tarii”

   Patriarhul avea în special dreptul de a convoca și prezida sinodul patriarhal, alcătuit din toți mitropoliții și episcopii din cuprinsul patriarhatului.


0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...