„Dar pe lângă cercetarea şi cunoştinţa adevărată a Scripturilor mai trebuie şi o viaţă bună şi un suflet curat şi virtutea cea după Hristos, ca, umblând pe calea ei, mintea să ajungă la cele dorite şi să poată cuprinde, cât e cu putinţă firii oamenilor, să afle despre Dumnezeu-Cuvântul. Căci fără cugetare curată şi fără urmarea vieţii sfinţilor, nu va putea înţelege cineva cuvintele sfinţilor. Căci de voieşte cineva să vadă lumina soarelui, trebuie numaidecât să-şi şteargă şi să-şi lumineze ochiul, făcându-se pe sine aproape asemenea celui dorit, ca astfel ochiul ajuns lumină să vadă lumina soarelui. Sau de voieşte cineva să vadă o cetate sau o ţară, trebuie numaidecât să meargă unde sunt ele pentru ale vedea. Aşa, cel ce voieşte să înţeleagă cugetările de Dumnezeu cuvântătorilor, trebuie să-şi curăţe şi spele sufletul prin Viaţă şi să se apropie de sfinţi prin asemănarea faptelor sale, ca, însoţindu-se cu ei prin împreuna vieţuire cu ei, să înţeleagă cele descoperite lor de Dumnezeu; şi ca, unit cu ei, să scape de primejdia ce-i aşteaptă pe păcătoşi şi de focul gătit lor în ziua Judecăţii şi să primească cele rânduite sfinţilor in împărăţia cerurilor”. (Sf. ATANASIE CEL MARE)

Categories: Articole