Presupuneri toponimice

Pe teritoriul actual al satului Plevna, amplasat în Câmpia Lehliu, subunitate a

Bărăganului Mostiștei, parte a Câmpiei Române, ca o destinație „adăpostită” și prielnică a transhumanței, își aveau adăposturile sezoniere, tradiționale deja,păstori din Câmpulung și Buzău, ce se ocupau și cu plugăritul.

Poate nu întâmplător și nu exclusiv pentru relieful determinat de văile numite azi Valea Tabacului și Valea Rusului, de grad secundar, afluente stânga ale Văii Baba Ana, noua așezare s-a numit inițial Valea Mare,

poate și pentru a delimita- în raport cu străinii sau a identifica- geografic, sentimental și de apartenență, spațiul folosit de

păstorii originari din Valea Mare-Pravăț, învecinată Câmpulungului argeșan, despre care se consideră că au fost primii stabiliți aici. Există în zonă exemple de așezări noi, numite omonim celor de origine, ca în cazul localității Siliștea, com Valea Argovei, ce ținea legătura sentimentală și onomastică de apartenență cu Săliștea Sibiului, locul de origine al întemeietorilor satului.

O legendă toponimică locală, favorizează atribuirea întemeierii vetrei satului unor păstori „de la munte”. „”Se spune că pe aceste meleaguri, cu mulți ani în urmă, s-ar fi stabilit o păstoriță venită de la munte, pe care o chema Ana. Ea venise cu o turmă mare de oi. Văzând pășuni bogate, această păstoriță a rămas aici toată vara și toamna cu oile sale, iar când a venit iarna, și-a întocmit adăpostul pentru oile sale, căci se înțelesese bine cu locuitorii din aceste meleaguri. Ea își instalase

adăposturile pentru oi pe o vale largă, prin mijlocul căreia se scurgea o apă care avea legătură cu Mostiștea de astăzi. Valea era ferită de vântul aspru al iernii din Bărăgan- aceasta a făcut-o pe păstoriță să rămână în continuare

aici. De o parte și de alta a văii se întindeau pământuri roditoare cât vezi cu ochii. Astăzi acestea aparțin de localitățile Plevna, Ulmu și Vlad Țepeș. Ana a rămas acolo până la adânci bătrâneți; a ajuns foarte bogată. Ana nu se căsătorise niciodată, și era bună cu oamenii cu care avea de-a face. După moartea ei, locuitorii au denumit locul unde trăise- Valea Baba Ana. De atunci se păstrează această denumire și în documentele oficiale ale primăriei, căci oamenii care aveau pământ acolo spuneau că merg pe Valea Baba Ana”.

Categories: Articole