Menu Home

Un instrument pedagogic pentru binele omului

Ferice de omul pe care-l mustră Domnul! Nu nesocoti mustrarea celui Atotputernic. El face 

rană şi tot El o leagă şi o tămăduieşte” (Iov, V, 17-18).

Suferinţa trebuie înţeleasă ca un 

instrument pedagogic pe care Dumnezeu îl foloseşte întotdeauna pentru binele nostru, pentru izbăvirea din păcatele

ce ne împresoară. Oricât ar fi de grea şi de chinuitoare, ea este un semn al cercetării, al prezenţei lui Dumnezeu şi al atenţionării faţă de om, izvorâtă fiind tot din 

iubirea Lui faţă de întreaga creaţie. Percepută astfel, ea devine cu adevărat izbăvitoare şi 

vindecătoare pentru sufletul omului, fiind cu mult mai uşor de suportat.

Diavolul se foloseşte în mod făţiş

de durere. Provocând suferinţă, el încearcă să-l determine pe om să-şi piardă nădejdea în Dumnezeu,

să se răzvrătească şi mai apoi să se lepede de El. Despre acest lucru aflăm tot în cartea lui Iov, în

care citim cum acest om drept era îndemnat de diavol să-L învinuiască pe Dumnezeu pentru necazurile sale, tăgăduindu-I astfel bunătatea, dar mai ales să se ridice împotriva Lui şi să se lepede de El. Că aceasta îi este voia, aflăm din spusele femeii lui Iov: „Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori!” (Iov II, 9); o spune atât de limpede, încât unii comentatori ai textului o socotesc nu doar voce a

diavolului, ci chiar întruchiparea lui . Nu putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să ne bucurăm de dragostea şi de bunătatea Lui fără ca mai înainte să fi gustat măcar odată din amărăciunea suferinţei. Sfântul Isaac Sirul spune că drumul către virtute trece, inevitabil, prin proba încercărilor duhovniceşti, a ispitelor şi a necazurilor, a „supărărilor fără de voie”, a „pătimirilor fără de voie”.

Vedem, aşadar, că teologia ortodoxă face din răbdarea acestora o adevărată virtute, scopul lor fiind acela de a ne face să simţim şi să cunoaştem adevărata iubire de Dumnezeu şi de semeni. Conştientizarea şi înţelegerea adevăratei dimensiuni a suferinţei împletită cu răbdarea, smerenia şi iubirea, ne duc către ţinta vieţii creştine, pe când împotrivirea sau încercarea de a le evita nu fac altceva decât să le înmulţească şi să ne împovăreze înaintarea în urcuşul nostru 

duhovnicesc.

Vineri, 20 aprilie 2019, s-a oficiat, în biserica parohială, Sfântul Maslu.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut