„În anul 1952 mi s-a fixat din 14,50 ha teren arabil să însămânțez cu porumb doar 1 ha fiindu-mi fixată cota de predare 10.000 kg porumb boabe, lucru ce mi-a fost imposibil să-l realizez, drept pentru care eram pasibil de a mă trimite în judecată ca sabotor.

După un timp îl îndreaptă Dumnezeu, pe Prim Secretar de Partid al Județului Ialomița, Trocan, ca să vină la primăria Plevna, să vadă cum se prezintă situația cu predarea cotelor de cereale.

Între alții care nu-și achitaseră cota de porumb eram și eu, după care Prim Secretar a trimis să mă prezint, să mă lămurească și totodată să mă oblige să-mi achit cota.

I-am vorbit și asigurat că acest hectar însămânțat cu porumb l-am pus la timpul când s-a ordonat, pe care l-am lucrat personal cu membrii familiei cu scopul să obțin recoltă să-mi achit cota, dar nu s-a putut.

Prim Secretarul de Partid îmi spune că dacă eu și ca mine mulți alții nu ne achităm cota, nu au muncitorii din fabrici și uzine cu ce să se hrănească.

Și salvarea meu, Dumnezeu, îl inspiră să-mi spună: „părinte ești singurul preot în această parohie, de ce nu apelezi la credincioși să te ajute să-ți achiți cota?”

Convorbirea cu Primul Secretar de Partid a avut loc în seara zilei de 1 februarie. A doua zi 2 februarie, Praznic Împărătesc, Sărbătoarea ”Întâmpinarea Domnului”. Eu iau hotărârea să pun în aplicare sugestia făcută și după slujbă fac un călduros apel credincioșilor ca cei ce și-ai achitat cota de porumb dacă vor să mă ajute și pe mine împrumutându-mă să pot să-mi achit cota, că sunt dat în judecată la sabotaj și neachitând-o sunt sortit cu condamnarea și trimis la canal.

Credincioșii dându-și seama că mă găsesc într-o situație critică și că sunt amenințați ca parohia să fie multă vreme lipsită de preot, au început de îndată să-mi aducă porumb cu sacii. Pe unii care i-am văzut, i-am notat, iar pe alții care se temeau ca să nu fie văzuți de anumite iscoade și să fie denunțați, noaptea pe întuneric îmi aruncau peste gard sacii cu porumb, așa au rămas în anonimat foarte mulți făcători de bine.

În câteva dimineți consecutive trimiteam saniile cu porumb la Silozul Sighireanul și așa am putut achita cota.

După două săptămâni vine iarăși la primărie Primul Secretar și întreabă comitetul executiv cum stau cu cota și aceștia i-au spus că mi dat portiță să mă scape din ghiare.

Prim Secretarul trimite să mă prezint și mă întreabă de cotă, i-am spus că am făcut cum a zis domnia sa și am achitat integral cota.

El îmi spune că a spus în glumă și eu am luat-o în serios? Eu îi spun „în glumă în neglumă, faptul este împlinit că am achitat cota și acum au hrană muncitorii de oraș să nu moară de foame”.

Primul Secretar de Partid îmi cere ca să dau o notă de cei ce m-au ajutat, îi răspund că nu am evidență de ei dar sunt convins ca tot satul a sărit întrajutor.

Aceste gest mărinimos din partea credincioșilor a luat întorsătură în favoarea mea ca să nu fiu trimis condamnat ca sabotor la canal, unde mi-aș fi întâlnit tata socru lipsit de vedere, trimis acolo pentru neachitarea impozitului, pentru care i-au confiscat întreaga gospodărie, case încăpătoare, magazie, porumbar, grajduri.”

Categories: Articole