Menu Home

Am păcăiuit, mărturisesc. Am greşit, nu tăgăduiesc

Am păcăiuit, mărturisesc. Am greşit, nu tăgăduiesc. Poruncile Tale le-am lepădat, judecăţile Tale şi dreptăţile le-am trecut cu vederea. Am urmat înşelătorului şi răzvrătitului vrăjmaş. M-am supus trupului şi patimilor. Am robit dulceţilor vieţii. Am fost lăcaş a toată necurăţia. M-am făcut vas a toată fărădelegea. Nu am întipărirea chipului Tău curată şi neîntinată. Nu am pecetea dumnezeiescului Botez neclintită. Am stricat plăzmuirea cea dintâi şi pe cea de-a doua?. Toate le-am amestecat, toate le-am întinat, cu căderile cele din fiecare zi şi ceas. Mă recunosc vinovat focului celui veşnic şi viermelui celui neadormit Mă mărturisesc că sunt vrednic de toată munca cea înfricoşată şi cumplită. Nu mai aştept osânda judecăţii unuia născut Fiului Tău care pe cei păcătoşi ca mine îi va trimite în gheenă, ci singur îmi dau hotărârea pedepsei. Singur mă osândesc.
Iată, stă de faţă amintirea păcatelor, ca nişte aspri şi neamăgiţi martori. Pârâşii cei cumpliţi aduc înainte zapisul faptelor mele, cer socoteală, trag de la judecată spre munci. Şi nu e nimeni care să-mi ajute, nicăieri. 
Aşadar, ce voi face dacă încă mai înainte de ceasul acela sunt osândit, în ziua judecăţii, când mi se va cere socoteală? De cine voi fi dezvinovăţit când eu însumi mă defaim? Cine îmi va ajuta? Cine îmi va acoperi cele descoperite pe care în întuneric le-am lucrat eu, ticălosul, care sunt aduse acum la lumină şi sunt văzute de milioane de îngeri şi de oameni ? Nimic nu mă îndreptează decât mila Ta şi iubirea Ta de oameni şi decât faptul că mă osândesc mai înainte de judecată şi-mi vădesc faptele mele şi-mi dau la iveală păcatele mele. Căci Tu, Cel ce ai zis prin Prorocul: „Spune Tu mai întâi păcatele Tale ca să te îndreptezi“, cu adevărat şi pe mine mă vei ierta pentru păgânătatea inimii şi mă vei dezvinovăţi, cel ce îmi mărturisesc fărădelegile mele Tie, Domnului. 

Am rugătoare vrednică de credinţă spre înduplecare pe cea întru tot sfântă şi preafărăprihană şi preacurată Maica a Celui unul născut Fiul Tău, adevăratul Dumnezeu şi Mântuitorul firii noastre. (Rugăciune de pocăință, Apanthisma)
Cu aceste cuvinte de rugăciune și pocăință, creștinii din parohie, după exercițiul postului și al practicării virtuților (rugăciune, mostenie, înfrânare) au primit Sfânta Cuminecătură, „leacul de a nu muri niciodată”.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut