Renașterea românească în vremea Brâncoveanului

2. Continuitate și transfer valoric în arhitectura muntenească

   În aceste două secole (1517-1716), urmare a maturizării tehnice și artistice a meșterilor locali, tehnica înălțării de biserici este adaptată gusturilor, posibilităților și condițiilor locale. Stilurile arhitectonice bizantin și sârbesc cedează locul stilului vechi românesc sau muntenesc . 
„Acesta se distinge prin folosirea planului treflat și a proporțiilor armonioase, bisericile având pronaos cu turlă, despărțit de naos prin zid cu ușă, naos cu turlă și altar semicircular. Ca element nou apare acum sporadic, pridvorul pe arcade deschise. Ca material de construcții se folosește exclusiv cărămida. Decorul exterior este alcătuit din: brâu median care încinge toată biserica, despărțind suprafața fațadelor în două registre, decorate cu panouri terminate în arcade, alternanța fâșiilor orizontale de cărămizi aparente cu fâșiile de cărămizi tencuite, care înlocuiesc piatra, cele din urmă fiind despărțite în compartimente dreptunghiulare, prin cărămizi aparente (netencuite), așezate vertical din loc în loc (câte una sau două alăturate)” .  Biserici reprezentative pentru acest stil sunt biserica Sf Anton (Curtea Veche), biserica mânăstirii Arnota, bolnița mânăstirii Cozia, chintesența stilului găsindu-se la biserica fostei mânăstiri Mihai Vodă.
   Predecesorii Brâncoveanului, Matei Basarab (1632-1654) şi  Şerban Cantacuzino (1678-1688) au reuşit să contureze un caracter unitar, românesc, în artă. „Epoca” lui Matei Basarab a fost o epocă de „sinteză deplină în forme de-a-ntregul munteneşti, a tuturor elementelor moştenite de la secolele precedente” . „Arhitectura bisericilor din timpul lui Matei Basarab (bisericile mânăstirilor Arnota, Plumbuita, Polovragi) se prezintă ca având plan triconc, o singură turlă, pridvor deschis susținut pe coloane octogonale sau circulare.” 
   Şerban Cantacuzino, a încercat să continue dezvoltarea unui stil românesc. Ctitoriile din timpul său „se disting  printr-o atenție sporită pentru decorația interioară și exterioară și îndeosebi prin bogata ornamentație a motivelor florale ce îmbracă coloanele din pridvor și pronaos și chenarele de uși și ferestre” , în monumente ca bisericile Doamnei și Colțea, biserica veche a mânăstirii Sinaia. Acestea vor fi premise ale stilului brâncovenesc, în care excesele vor fi temperate iar timiditățile încurajate spre desăvârșirea unui concept, care, ca orice eveniment cultural a continuat și după anul 1714 până spre 1730 în monumente ca bisericile Antim, Crețulescu, Văcărești, Stavropoleos. După aceast termen, stilul brâncovenesc se bastardizează, din cauza condițiilor economice și culturale.
   Domnia Sfântului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) marchează un punct important în evoluţia culturii şi artelor pe teritoriul Tării Româneşti. În ciuda condiţiilor vitrege de politică internă, domnia lui Brâncoveanu a fost mai lungă şi mult mai stabilă. În plus, o bună parte din imensele sume încasate, dintr-o fiscalitate fără precedent, au fost investite în cultură şi artă. 

0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...