4. Crăiasa ctitoriilor tale, sfânta mănăstire Hurezi-Vâlcea, menită să fie lăcaș de îngropare pentru tine și tot neamul tău, minunatule voievod Constantin, dă măsura dărniciei și râvnei de care ai fost și tu mistuit pentru înfrumusețarea casei lui Dumnezeu, Sfânta Biserică, pentru care niciodată n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumusețe și armonie ne îndeamnă a cânta cu glas de prăznuire lui Dumnezeu: Aliluia! (Acatist)
Emblema stilului brâncovenesc, ansamblul mânărtirii Hurezi, este legată ființial de dimensiunea întregii filosofii creștine, exprimată de conceptul patristic ambrozian „De bono mortis”. Anume, este știut faptul că mânăstirea Hurezi a fost înălțată cu gândul de a deveni loc de îngropăciune pentru Sf Constantin și familia sa. Mărturie stă până în ziua de azi cenotaful domnesc comemorativ, ce n-a primit niciodată osemintele voievodului. La începutul pisaniei bisericii sunt parafrazate trei versete din psalmul 131, 3-5:
„Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,
Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele,
Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob.”
Și proniator, în înțelesurile tainice ale divinei înțelepciuni, același psalm, peste câteva versete, trimite la înțelesul duhovnicesc al sfârșitul mucenicesc al celor 5 brâncoveni și a sfetnicului Ianache, exprimat, uimitor, în aceleași coordonate ale frumosului brâncovenesc vegetal: „înflorirea” cum se poate citi în versetele 12-17:
De vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău”.
Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu.
Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar pe dânsul va înflori sfinţenia Mea”.
Această continuare a psalmului le era cunoscută mucenicilor, de unde a venit și dârzenia refuzului abjurării credinței în Hristos.
Iar dacă, nu cu mult înainte de moarte, Constantin, fiul cel mare al Brâncoveanului, tocmai tradusese din latinește De Viris illustribus a lui Plutarh, înțelegem mult mai bine resorturile intime (religioase, morale și intelectuale) ale unei opere de înfăptuire a frumosului material și moral-religios ce s-a sfințit și dăinuie prin botezul sângelui.
Categories: Articole