Închinare lemnului ce ne-a dăruit îndrăznire

 Dar ca să nu umplu de tristeţe predica mea, vorbind tot mereu de păcatul ce l-a cuprins pe om în urma mâncării din pom şi a neascultării, haide, dacă vreţi, să mutăm cuvântul de la acest pom la alt pom, de la pomul acesta la lemnul crucii, ca să vedem ce rele a adus unul şi ce bunătăţi celălalt; dar mai bine spus, nu pomul a adus relele, ci voinţa liberă a omului, trândăvia şi dispreţul pe care l-a arătat omul poruncii Stăpânului. Unul a adus moartea că după călcarea poruncii a intrat moartea în lume -celălalt ne-a dăruit nemurirea; unul ne-a scos din rai, celălalt ne-a ridicat la ceruri; unul, din pricina unei călcări de poruncă, a fost supus unei atât de mari osânde, celălalt ne-a şters mii şi mii de poveri de păcate şi ne-a dăruit îndrăznirea înaintea Stăpânului. 
 Aţi văzut deosebirea între unul şi altul? Aţi văzut viclenia diavolului, trândăvia omului şi iubirea de oameni a Stăpânului? 

 Să ne întrarmăm, dar, iubiţilor cu arma acestui lemn de viaţă făcător şi să omorâm cu puterea lui patimile cele stricătoare de suflet, după cum spune şi apostolul: "Iar cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele" (Galateni 5, 24). 
 Cu alte cuvinte, apostolul spune aşa: Cei care s-au afierosit cu totul lui Hristos au omorât orice poftă ruşinoasă care se naşte în trup şi vatămă toate lucrările sufletului“. (Sf. IOAN GURA DE AUR) 

0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...