Unul dintre rezultatele harice ale credinţei este...

Căpitanul unei corăbii ce transporta mărfuri sau pasageri, plecând odată pe mare, luă cu dânsul soția și copilul. Ținea mult la fetiță care nu avea decât câțiva anișori. Le luase ca să le arate, de pe vapor, Sfântul Munte. După două zile de drum liniștit, timpul se strică și valuri mari loveau vasul, gata-gata să-l scufunde. Era noapte când furtuna ajunsese în toată puterea  ei, iar călătorii înspăimântați nu credeau că vor mai vedea a doua zi soarele. Zgomotul furtunii se unea acum cu țipetele de spaimă și plânsetele oamenilor.

Fetița căpitanului, care adormise de cu seară, se trezi din cauza larmei și, pricepând că oamenii se tem să nu se scufunde corabia, întrebă:

-Dar tata unde-i? Tata nu-i la cârmă? De ce nu conduce tata vaporul?

-Tata este la cârmă, draga mea! – îi răspunse mama ei, ce stătea alături rugându-se mereu.

-Atunci de ce vă temeți? Nu știți că dacă tata e la cârmă vaporul nu se scufundă niciodată? Și fetița puse capul pe pernă, adormind imediat.

Dacă oamenii ar avea credința fetiței, că Tatăl ceresc este la cârma vieții noastre, nu s-ar tulbura niciodată în furtunile vieții. Când Cel ce ne-a zidit ne cârmuiește viața, ce teamă putem avea noi, care știm că țărmul nostru este Împărăția cea netrecătoare și cu Tatăl la cârmă ajungem în deplină siguranță la ea? („Pilde și povestiri ” – Ed. Credința strămoșească)


"Cu cât este mai multă credința, cu atât mai puţine sunt grijile. Unul dintre cele mai însemnate rezultate harice ale credinţei este acela că ea îl eliberează pe om de multele griji. Când copilul ştie că are tată, care se îngrijeşte de familie şi de toate treburile casei, atunci orice grijă se încheie degrab prin cântec. Îndată ce piere conştiinţa acestui lucru, cântecul amuţeşte, şi orfanul simte asupra sa înrâurirea unui roi de griji ca a unui roi de viespi. 

Cu cât omul încearcă mai abitir să alunge grijile prin propriile puteri, cu atât cade sub înrâurirea grijilor. Atunci, bucuria pleacă, iar din om rămâne doar un sac de piele uscat, plin de mânie şi aplecat asupra mormântului. La ce bun toate grijile voastre? Aşa sună întrebarea esenţială a Mântuitorului către omenirea sfâşiată de griji. "Care dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale măcar un cot?" (Sf Nicolae Velimirovici)


 Alte istorii și pilde pentru inima tuturor iubitorilor de noime și tâlcuri duhovnicești în Sf Nicolae Velimirovici, Adevărul și bunătatea, Editura Sophia, 2019



0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...