Încă din viaţa lor pământească, sfinţii au fost socotiţi prietenii lui Dumnezeu, după mărturia Mântuitorului, care a zis către sfinţii Săi ucenici: „Voi sunteţi prietenii Mei” (Ioan XV, 14). Şi în alt loc al Sfintei Scripturi ni se arată că sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu: „A crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui spre dreptate şi prietenul lui Dumnezeu s-a chemat” (Iacob II, 23; Facere XV, 6). Sfinţii intervin, mijlocesc la Dumnezeu pentru oameni şi sunt părtaşi cu aceştia din urmă la suferinţă în vederea izbăvirii (Filip. I, 3-4), îndeamnă la rugăciune unii pentru alţii şi ei înşişi se roagă pentru toată lumea, pentru pacea comună şi necesară tuturor şi pentru desăvârşirea noastră (2Cor. 13, 9). Ei sunt exemplu de mijlocire,
învăţând pe alţii să facă la fel (2 Tim. I, 3).
Categories: Articole