Se spune despre Marcu monahul din Egipt, că a petrecut treizeci de ani neieşind din chilia sa. Însă, avea obicei, un preot, de venea la dânsul şi, săvârşindu-i Sfânta Liturghie, îl împărtăşea pe el cu Sfintele Taine. Iar diavolul, pizmuind bunătăţile lui şi răbdarea, a voit să-l ispitească pe el cu osândirea. Că a adus la el un om, ce avea duh viclean, cu chip de a primi rugăciune de la el. Deci, omul fiind învăţat de diavolul, mai înainte de toate, a zis acestea către stareţ: „Preotul tău este plin de toată stricăciunea păcatului şi, de acum, să nu-l mai primeşti pe el să intre la tine.” Însă, bărbatul cel de Dumnezeu insuflat, Marcu, a zis către dânsul: „Fiule, toţi oamenii aruncă afară spurcăciunea, iar tu la mine ai adus-o. Că scris este: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”. Însă, chiar de este el păcătos, Dumnezeu îl va mântui pe el, că scris este: „Rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi.”” Şi, acestea zicând, a făcut rugăciune şi a gonit pe dracul din om şi l-a slobozit pe el sănătos. Iar, după ce a venit preotul, îndată l-a primit pe el stareţul, cu bucurie. Iar bunul Dumnezeu, văzând lipsa de răutate a stareţului, i-a arătat lui un semn, precum însuşi ne-a povestit. „Când preotul stătea înaintea Sfântului prestol, am văzut, zicea el, pe îngerul Domnului, din cer pogorându-se şi punându-şi mâna pe capul preotului. Şi s-a făcut preotul, cu totul, ca un stâlp de foc. Iar eu, minunându-mă de vederea aceea, îndată am auzit un glas, zicându-mi mie: „O, omule, ce te minunezi de lucrul acesta? Că dacă un împărat pământesc nu lasă pe dregătorii săi să stea întinaţi înaintea sa, de s-ar întâmpla să nu fie ei cândva cu ştiinţă curată şi cu slavă multă, apoi, cu atât mai mult, Împăratul ceresc nu-Şi va curăţi El, oare, pe slujitorii Sfintelor Taine, pe ei care stau înaintea scaunului Său, şi nu-i va lumina cu slava cerească ? ” Iar viteazul şi nevoitorul lui Hristos, Marcu Egipteanul, s-a învrednicit de semnul acesta, mare făcându-se, pentru că n-a osândit pe preot şi a propovăduit tuturor să nu osândească de nici un păcat pe preoţi, de vreme ce, înaintea lui Dumnezeu sunt stătători şi împreună petrec cu îngerii.