Cărțile biblice Iona și Psalmii despre dreapta cugetare

În vremea ispitirii, se arată iscusinţa celui credincios. Şi nu se cade a ne necăji, în vreme ispitei, ci să ne trezim la rugăciuni şi la faceri de bine, aşa cum, cei ce plutesc pe mare, se trezesc, atunci când începe furtuna şi, mai mult, priveghează şi pe Domnul Îl cheamă, după cum este scris la Proorocul Iona: "Corabia era gata să se sfărâme. Corăbierii s-au înfricoşat şi au strigat fiecare, către dumnezeul său, şi au aruncat în mare încărcătura corabiei" (Iona, 1, 4-5). Că aceasta este o pildă, pentru lepădarea grijilor celor pământeşti. Se cade a defăima toate lucrurile lumeşti şi a ne gândi numai la viaţa cea veşnică. Iar, când ni se întâmplă nouă vreo ispită, să nu deznădăjduim. Că, vedem pe Proorocul, care, şi în pântecele chitului fiind, nu s-a deznădăjduit de a sa mântuire ci, rugându-se, a zis: "Strigat-am, către Domnul, în strâmtorarea mea, şi El m-a auzit; din pântecele locuinţei morţilor, către El am strigat şi El a luat aminte la glasul meu! Tu m-ai aruncat în adânc, în sânul mării, şi valurile m-au înconjurat."(Iona, 2,3-4). Că nu întotdeauna este marea liniştită şi nu este cu putinţă a înota, în viaţa aceasta, de acum, fără de ispită. Iar, dacă vom ţine credinţa Domnului, ca pe o cârmă, ea ne va duce pe noi la limanul vieţii şi, lepădând osteneala, ne vom îmbrăca cu viaţa nestricăcioasă. Frate, dacă te-ar supăra pe tine duhul mâhnirii, să nu te descurajezi, ci, roagă-te Domnului, şi-ţi va da ţie îndelungă-răbdare, şi, după rugăciune, şezând, adună-ţi gândurile tale şi mângâie sufletul tău, ca acela ce a zis: "Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El: "Mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu."(Ps. 41, 67). Şi să zici: "De ce te descurajezi suflete al meu, oare, totdeauna vom locui noi întru această viaţă?" Auzi pe cel ce zice: "Străin sunt eu la Tine, străin, ca toţi părinţii mei."(Ps. 38, 17). Gândeşte-te la cei, ce mai înainte, au locuit în mânăstire, unde trăieşti tu acum, şi cunoaşte şi vezi, că, după cum şi aceia s-au dus din viaţa aceasta, aşa şi noi, cei ce trăim acum, când va voi Domnul, ne vom duce. Că viaţa drepţilor, după sfârşit începe. De unde şi Proorocul, dorind viaţa ce va să fie, zice: "În ce chip doreşte cerbul, izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu, pe Tine, Dumnezeule. Când voi veni şi mă voi arăta feţei Tale, Dumnezeule?"(Ps. 41, 1-2), de vreme ce, ca un răstimp de pregătire, trecător, socoteau Sfinţii viaţa aceasta. Pentru care pricină, într-alt loc, zice: "Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace."(Luca, 2,29). Aşa şi Apostolul poftea ca să se dezlege şi să fie împreună cu Hristos. Căruia este slavă acum şi pururea şi în vecii vecilor. (Sf Efrem Sirul)


www.parohiaplevna.ro; parohiaplevna@gmail.com



0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...