Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare,

Asa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui. (Isaia 55, 10-11)

*************************************

Cercetat-ai pământul şi l-ai adăpat pe el, bogăţiile lui le-ai înmulţit;

Râul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că aşa este gătirea Ta.

Adapă brazdele lui, înmulţeşte roadele lui şi se vor bucura de picături de ploaie, răsărind.

Vei binecuvânta cununa anului bunătăţii Tale şi câmpiile Tale se vor umple de roade grase.

Îngrăşa-se-vor păşunile pustiei şi cu bucurie dealurile se vor încinge.

Îmbrăcatu-s-au păşunile cu oi şi văile vor înmulţi grâul; vor striga şi vor cânta. (Ps 64, 9- 14)

*************************************

Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi.

 Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde,

Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.

Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum.

Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru. (Romani 8, 18- 23)

*************************************

Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: Iată a ieşit semănătorul să semene.

Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.

Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc;

 Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat.

 Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit.

 Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.

 Cine are urechi de auzit să audă.

 Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?

 Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.

 Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.

De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.

 Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: «Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea».

 Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.

 Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.

 Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.

Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului:

De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum.

Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie,

Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte.

Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor.

 Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci. (Matei 13, 3- 23)