„Doamne, Cel ce prin fire eşti fără de moarte şi fără de sfârşit, de Care s-a făcut tot ce-i nemuritor şi muritor, Cel ce pe vietatea cuvântătoare, omul, cetăţean al lumii, l-ai făcut muritor şi i-ai făgăduit înviere, cel ce pe Enoh şi pe Ilie nu i-ai lăsat să facă experienţa morţii; Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, nu eşti Dumnezeul morţilor, ci al viilor
[Mt 22, 33; Ieş 3, 6], pentru că sufletele tuturor sunt vii la Tine [Lc 20, 38], duhurile drepţilor sunt în mâna Ta şi de ele nu se vor atinge chinuri [Sol 3, 1], căci toţi cei sfinţiţi sunt în mâinile Tale [Dt 33, 5]. 5 Însuţi şi acum priveşte peste robii Tăi aceștia, pe care i-ai ales şi i-ai luat la Tine spre o altă soartă şi iartă orice au păcătuit cu voie sau fără voie, trimite în jur îngeri binevoitori, şi-i rânduieşte în sânul patriarhilor, profeţilor şi apostolilor şi ale tuturor celor ce au bineplăcut Ție în veac, unde nu e întristare, durere şi suspin [Isaia 35, 10], în locul drept-credincioşilor şi în pământul celor drepţi şi al celor ce văd slava Hristosului Tău [In 17, 24].
Prin Care Ție fie slavă, cinste, mulţumire şi închinare în Sfântul Duh în veci. Amin.” (Constituțiile Apostolice)
Categories: Articole