Episcopul Tomisului, în vremea primelor 3 sinoade ecumenice „deși nu se bucura de drepturi mitropolitane, nu era totuși supus jurisdicției unui mitropolit, ci avea superior imediat pe patriarh. Mai mult, prin sec VI, Sf Epifanie al Salaminei (Cipru) în Echtesis (primul document oficial bisericesc în care se întâlnește termenul autocefalie) consemnează că Episcopia Tomisului, făcută arhiepiscopie, devine cu totul autocefală, și cu aceste calități- arhiepiscopie și autocefală- este trecută în lista patriarhiilor, mitropoliilor, arhiepiscopiilor autocefale, unde ocupă locul al doilea după cea din Odessos-Varna” . Situația se menține și în sec VIII-IX, când pe timpul lui Fotie (858-867; 877- 886), Biserica Tomisului este trecută între mitropoliile autocefale, „primul mitropolit considerându-se a fi Paternus, ceilalți episcopi ai mitropoliei având sediul la Histria, Tropaeum Traiani, Callatis, și în alte localități importante” .

Categories: Articole