„Biserica, prăznuind diferite evenimente ale prezenţei Domnului pe Pământ, nu săvârşeşte aceasta pentru o simplă amintire, în sensul psihologic al termenului, ci „trăieşte” în chip tainic aceste evenimente prăznuite. De aceea cântăm „Astăzi, Hristos în Betleem se naşte din Fecioara”, „Astăzi, Stăpânul se taie împrejur şi Iisus este numit”, „Veniţi să-L vedeţi pe Hristos…, pe Care Simeon astăzi în templu îl tine în braţe” , „Astăzi, Stăpânul îşi pleacă capul sub mâna Înaintemergătorului”,  „Astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos…”, „Astăzi, lucruri preaslăvite au văzut toate neamurile în cetatea lui David”, „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi m-am sculat împreună cu Tine, înviind Tu…”. 

Biserica nu numai că îşi aminteşte în mod simplu de aceste evenimente, ci participă tainic la întreaga activitate mântuitoare a Domnului Iisus Hristos.”

(Arhimandritul Epifanie Theodoropulos)