Providența- Grija Domnului pentru lume, cateheză

Tu Doamne eşti Cel ce aduci pradă leoaicei şi potoleşti foamea puilor de leu (Iov 38, 39).

Dumnezeu  Se  îngrijeşte  de  lume.  Această  lucrare  prin  care  Dumnezeu  Se  îngrijeşte  de lume  se  numeste  pronie  sau  providenţă.  Prin  pronie,  Dumnezeu  păstrează  lumea  în  totalitatea ei  şi  fiecare  lucru  şi  fiinţă  în  parte,  le  ocroteşte  şi  le  îndreaptă,  prin  diferite  mijloace,  spre scopurile  pentru  care  au  fost  create.  Pronia  sprijină  orice  lucrare  bună.  De  ea  ţine  profeţia  în Vechiul  Testament  şi  planul  mântuirii.  Ea  se  arată  în  toate  lucrurile  lumii,  de  la  cele  mai  mici până  la  cele  mai  mari,  pe  care  Dumnezeu  le  cunoaşte  şi  le  îngrijeşte,  cum  ne  spune Mântuitorul  însuşi:  „Priviţi  la  păsările  cerului,  că  nici  nu  seamănă,  nici  nu  seceră,  nici,  nu adună  în  jitniţe,  şi  TatăL  vostru  Cel  ceresc  le  hrăneşte”  (Matei  6,  26).  „Au  doar  nu  se  vând două  vrăbii  pentrv  un  ban?  Şi  nici  una  dintre  ele  nu  va  cădea  pe  pământ  fără  ştirea  Tatălui vostru”  (Matei  10,  29).  «Dumnezeu,  zice  Sf.  Ioan  Gură  de  Aur,  nu  numai  că  a  adus  la  lumină zidirea,  dar  după  ce  a  adus-o,  o  îngrijeşte.  De  zici  îngeri,  de  zici  arhangheli,  de  zici  puterile cele  de  sus,  de  zici  toate  cele  văzute  şi  nevăzute,  toate  acestea  se  bucură  de  pronia  Lui.  Fără această  lucrare  ele  se  duc,  se  scurg  şi  pier».  Iar  Clement  Alexandrinul  zice:  «Înfţişarea, ordinea  şi măiestria lucrurilor văzute ne arată  pronia dumnezeiască”». Prin  pronie,  Dumnezeu  nu  numai  păstrează,  dar  şi  conduce  lumea  spre  mai  multă  viaţă (Ioan  10,  10),  spre  desăvărşirea  şi  transfigurarea  întregii  creaţii  (Evr.  2,  5).  Sf.  Efrem  Sirul scrie  despre  pronie  astfel:  «Am  văzut  case  şi  m-am  gândit  la  gospodar.  Am  văzut  lumea  şi  am înţeles  pronia.  Am  văzut  corabie  fără  cârmaci  scufundându-se.  Am  văzut  faptele  oamenilor neispravind  nimic  fără  Dumnezeu,  Care  le  conduce.  Am  văzut  cetăţi  şi  republici  deosebite  în constituţia  lor  şi  am  înteles  că  toate  există  în  rânduiala  lui  Dumnezeu.  Turma  e  de  la  păstor, iar creşterea tuturor pe pământ e de la Dumnezeu. Prin  pronie,  Dumnezeu  opreşte  răul  şi  îl  întoarce  spre  bine,  cum  ne  spune  Mărturisirea lui  Dositei:  «Cele  rele  le  ştie  mai  dinainte  şi  le  îngăduie  Dumnezeu,  dar  El  nu  Se  îngrijeşte  de ele,  pentru  că  nici  nu  le-a  făcut.  Dar  odată  întâmplate,  ele  sunt  îndreptate  spre  ceva  folositor de  bine  nesfârşita  bunătate,  care,  fără  să  le  fi  făcut,  le  îmboldeşte  spre  mai  bine  cât  este  în puterea acestora».



0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...