Menu Home

Închinarea în vremurile biblice (VI)

Urcarea lui Moise pe Muntele Sinai nu a însemnat doar primirea Legii ci și primirea unui plan pentru locul public de inchinare, închis, al cărui altar era așezat sub un cort de pânza, „ceea ce înseamnă că planul său a fost conceput de Dumnezeu și nu a avut ca model lăcașurile de cult ale egiptenilor.  Acest cort era diferit față de cele înălțate in aer liber, fiind și mai complex ca și construcție. În ciuda faptului că evreii se aflau in lipsuri, determinate de plecarea intempestivă și ratăcirea prin deșert, pot să împlinească poruncile lui Dumnezeu privitoare la materialele și obiectele rituale ale cortului, cum se vede la Ieș 27, 1-3 unde sunt descrise etapele construirii cortului și a tot ce ține de el: altarul jertfelor, împrejmuirea cortului, veșmintele folosite de preoți ( Ieș 26; 27; 28 ). Obiectul cel mai important din Cortul Mărturiei era Chivotul Legii, „ ce nu era o reprezentare a lui Dumnezeu, ci semnul văzut al alianței între Dumnezeu si Israel. În Chivotul Legii, construit amănunțit dupa indicațiile lui Dumnezeu se păstrau Tablele Legii. Cortul  care era portabil și Chivotul Legii au insoțit poporul evreu prin toate rătăcirile prin pustiu și de asemenea, în Canaan” , fiind considerat pentru evrei drept simbolul unității naționale .
   Rostul Cortului  în religia lui Israel era atât de a face vizibilă prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului (cele două table ale Legii- ca mărturie a voii si legământului lui Dumnezeu; tronul îndurării- de unde Dumnezeu descoperă poruncile și revarsă binecuvântările Sale) dar și de a păstra unitatea de credința și de neam a poporului Israel. Cortul Mărturiei, mobil, caracteristic perioadei ieșirii din Egipt și al rătăcirii prin pustiu era folosit doar pentru „ dialogul lui Moise cu Dumnezeu, deci aici nu se aducea un cult sacrificial, fiind amplasat în afara taberei” .
Ajungerea poporului în Țara Făgăduinței a permis construirea unui nou Cort Sfânt sau Cort al Domnului, ca centru religios și cultic al evreilor, fiind „mult mai somptuos, având o curte exterioară unde se aduceau jertfele, păstrându-și în ciuda caracterul mobil, statutul de centrul religios și cultic până la construcția templului” .

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut