Sinodalitate şi autocefalie în istoria BOR (III)

Mai târziu, voievozii munteni și moldoveni, înfăptuind neatârnarea țării au dorit legitimarea organizării eclesiastice din țările lor, alegând alături de boieri și creștinii din țările lor, pe cârmuitorii bisericești ai Bisericilor din Țara Românească și Moldova. Astfel, „Patriarhia ecumenică, pusă în fața unor fapte deja împlinite- înființarea mitropoliilor și alegerea întâistătătorilor lor, săvârșite din propriul îndemn al voievozilor și al credincioșilor români- atrebuit să le ratifice, recunoscând și binecuvântând ceea ce deja se rânduise aici” . Întemeierea unei a doua mitropolii a Țării Românești, la Severin, neparticiparea Mitropoliei Ungrovlahiei la sinodul unionist de la Ferrara-Florența, reorganizarea bisericească întreprinsă de Radu cel Mare și patriarhul Nifon, canonizarea sfinților și sfințirea Sfântului Mir reclamă situații prin care Biserica românilor, sprijinită de domnitori, viza neatârnarea, autocefalia pe baze canonice sinodale.
0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...