Preoția la evrei înainte de Moise, este amintită de carțile Vechiului Testament, dar nu ca o instituție organizată și permanentă ci exercitată ritual de capul familiei. Punându-se bazele vieții religioase organizate, era necesară și o clasă preoțeasca cu misiunea de a intreține legătura dintre divinitatea adorată si credincioși, prin îndeplinirea riturilor și ceremoniilor religioase . După porunca divina (Ieș 28,1) a luat ființă o clasă organizată de preoți. Moise l-a consacrat pe fratele său Aaron și pe fiul acestuia ca preoți. Toate treptele preoției se primeau de candidați printr-o sfințire specială.
După încheierea Legământului, preoții au fost aleși din seminția lui Levi- ca răsplată pentru păstrarea credinței în adevăratul Dumnezeu în momentul ispitei închinării la vițelul de aur, (Num. III, 1-14; VIII, 18-24) ca un act de ințelepciune si prevedere divină pentru ca unitatea cultului divin să se păstreze într-o evidentă puritate și să fie prevenită orice ocazie ca israeliții să cadă sub influența precticilor păgâne. Dar la săvârșirea acțiunilor de cult, nu toți membrii seminției lui Levi participau în mod egal. În această privință exista o organizare exactă, o deosebire și separare cu totul strictă.
Moise a făcut o deosebire între Aaron și fiii săi, căci pe el l-a uns ca arhiereu (Lev 21,10). Această funcție deosebită se reda prin purtarea unui veșmânt special precum și a unor funcții cultice specifice (Ieș 28,4. 6-39; Lev 8,7-9 ).
„Slujitorii cultului au fost astfel, arhiereul, preoții și leviții, preoția la evrei fiind ereditară. Funcția preoților leviți era intreita. Ei săvârșeau serviciul cultic, la templu și sinagogă ; aveau rolul de mijlocitori ai poporului la Dumnezeu; învățau și tălmăceau Sfânta Scriptură. Pentru a se face distincție, fiecare treaptă a slujitorilor avea veșminte speciale, pe care cei din treapta respectivă le îmbrăcau în timpul serviciului divin” .
Cele trei trepte ale cinului preoțesc ( leviții, preoții si arhiereul) aveau însărcinari precis trasate de legislator, ținându-se seama de faptul că preoții aveau un dublu rol: de trimiși ai lui Dumnezeu către popor, învățându-l Legea și călăuzitori spirituali-mijlocitori către Dumnezeu pentru dobândirea iertării și menținerea stării de curăție în popor . Scutiți fiind de obligația de a munci pentru a-și asigura satisfacerea trebuințelor cât și de nevoia de a se expune unei murdăriri fizice sau morale, ei aveau drept principală sarcină aceea de a-i purifica pe credincioși.
Categories: Articole