Menu Home

Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul

„Mai înainte are loc cultul nesângeros şi Dumnezeiasca Euharistie ne rugăm pentru Sfinţii Părinţi şi Episcopi adormiţi, şi îndeobşte pentru toţi cei dintre noi care au adormit. Facem asta, deoarece credem că primesc mare folos sufletele acelora pentru care se face rugăciunea de cerere, în clipa Jertfei atât de înfricoşătoare şi sfinte care se aduce acum. Vreau să vă conving de acest lucru printr-un exemplu. Ştiu pe mulţi care spun: “Ce-i foloseşte sufletului, când pleacă din lume încărcat cu păcate, sau şi fără păcate, şi este pomenit la Dumnezeiasca Liturghie?”. Dacă însă un rege îi trimite în exil pe unii care i-au greşit cu ceva, dar apoi ceilalţi împletesc regelui cunună şi i-o oferă spre a-l îmbuna faţă de exilaţi, nu s-ar înmuia oare inima lui şi nu ar îndulci pedeapsa? Aşadar, şi noi, în acelaşi chip, îi oferim lui Dumnezeu rugăciuni de cerere pentru cei adormiţi şi, ştiind că aceia erau păcătoşi, noi nu împletim cunună, ci Îl oferim pe Hristos Însuşi, Care s-a jertfit pentru păcatele noastre, cerând şi pentru aceştia, şi pentru noi mila Iubitorului de oameni Dumnezeu” ( Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului).

Părintele profesor Nicolae Necula, (distins mentor al studenției și magistru în perioada studiilor postuniversitare cu specializarea pastorație și misiune, la finalul cărora am elaborat sub îndrumarea sfinției sale Disertația intitulată Cultul morților în riturile bizantin, roman și armean) va fi pomenit de acum înainte la Sfânta Jertfă de la altarul parohiei noastre, știind că „nu fără un rost anume au aşezat Apostolii ca în timpul Înfricoşătoarelor Taine să se facă pomenirea creştinilor care au murit. Este cunoscut faptul că mult le foloseşte această binefacere. Când poporul şi mulţimea preoţilor stau cu mâinile ridicate înaintea înfricoşătoarei Jertfe, cum e cu putinţă să nu Îl convingă cu tărie pe Dumnezeu pentru cei adormiţi?” (Ioan Hrisostom, Omilia a III-a către Filipeni) Iar învățăturile sale, lăsate moștenire Bisericii ca un tezaur viu de viață și rugăciune în credință, adunate în cărți către cler și popor, cuprinzând lămuriri și tâlcuiri ale vieții liturgice, alcătuite concis, accesibil, peremptoriu, vor fi în continuare repere ale vieții creștine autentice.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut