Psihoterapia, științific vorbind, adică lucrarea duhovnicească asupra sufletului bolnavului, poate să aibă și chiar care are și un temei științific. Acest temei se referă la participarea cortexului, adică a scoarței cerebrale, a sediului conștiinței noastre, asupra proceselor de fagocitoză și leucopoieză, adică a sistemului organo-vegetativ al corpului omenesc, prin care el își crează factorii de apărare: globulele albe și anticorpii. De obicei acestea se fac la modul inconștient, așa cum nu suntem conștienți de bătăile inimii sau de circulația sângelui. Acestea fac parte din așa-zisul sistem organo-vegetativ, la care conștiința nu participă. Așa și cu producerea acestor globule albe, care sunt soldații de apă- rare în cazul unei infecții a organismului sau asupra anticorpilor: creierul nu participă. Ele se reglează printr-o glandă, care se găsește sub encefal și care se numește hipotalamus. Între cortex și această glandă există un tract nervos. Și, dacă angajezi prin credință și prin rugăciune scoarța cerebrală, o activezi și o direcționezi către acest sistem de apărare, atunci se produce un influx nervos pe acest tract și, atunci, hipotalamusul capătă mai mare putere de acțiune, procesul de producere de globule albe și de anticorpi accentuându-se și amplificându-se. E ca și cum ai genera o armată pe un câmp de bătălie, în care dușmanul este foarte puternic. Vii cu niște rezerve și revigorezi armata, pentru că este un război care se duce între factorii nocivi, între microbi și bacterii, pe de o parte, și între sistemul de apărare al organismului, pe de altă parte.

Această participare conștientă a conștientului, prin scoarța cerebrală, la acest proces de apărare a organismului, face parte din ceea ce se numește psihoterapie, iar preotul, cu rugăciunea lui, este foarte, foarte implicat, pentru că rugăciunea trebuie să fie neapărat conștientă. Ea este cea mai bună întrebuințare a intelectului! (Bartolomeu Anania)

Categories: Articole