„Citirile dumnezeieşti ale preasfintelor cărţi indică voile şi sfaturile dumnezeieşti şi fericite ale atotsfântului Dumnezeu. Prin ele aflăm îndatoririle ce le avem de îndeplinit, potrivit cu fiecare dintre noi, după puterea ce este înnăscută. De asemenea, învăţăm legile luptelor dumnezeieşti fericite, după care războindu-ne, ne învrednicim de cununile biruinţei din Împărăţia lui Hristos„. (Sf Maxim Marturisitorul)
5 Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și semănând el, una a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele și păsările cerului au mâncat-o.
6 Și alta a căzut pe piatră, și, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7 Și alta a căzut între spini și spinii, crescând cu ea, au înăbușit-o.
8 Și alta a căzut pe pământul cel bun și, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.
9 Și ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
10 El a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă.
11 Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.
12 Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
13 Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
14 Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc.
15 Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată și bună, aud cuvântul, îl păstrează și rodesc întru răbdare. (Luca 8)
Categories: Articole