„Cel care îşi aţinteşte privirea la tabloul împăratului din for şi îl numeşte pe cel din tablou „împărat” nu recunoaşte doi împăraţi, unul din tablou şi un altul căruia îi aparţine tabloul; nici nu va lăsa prototipul fără denumirea de „împărat”, indicându-le pe cel reprezentat în portret şi spunând: „Acesta este împăratul!” Mai curând confirmă cinstea acordată aceluia prin această mărturisire. Dar, de vreme ce tabloul este împăratul însuşi, cu atât mai mult va fi chiar împăratul cel care a oferit cauza [tabloului]”. În general, imaginea artistică, modelată după prototipul ei, împrumută asemănarea aceluia şi participă la forma aceluia prin mijlocirea cugetării artistului şi prin întipăritura lăsată de mâna sa. Aceasta cu privire la pictor, la sculptorul în piatră, precum şi la meşterul de statuete din aur sau bronz. Acesta priveşte la prototip, primeşte întipărirea a ceea ce contemplă şi pe aceasta o imprimă ca pe un sigiliu în materie” (Sf Vasile cel Mare, Contra lui Eunomiu)

„În imaginea împăratului există aspectul şi forma, iar în împărat se află aspectul care există în imagine. lar asemănarea împăratului se află neschimbată în imagine, astfel încât cine priveşte imaginea îl vede, de fapt, pe împărat. Şi, iarăşi, cine îl vede pe împărat îl recunoaşte ca fiind cel din imagine. De vreme ce asemănarea dăinuie, celui care ar dori să îl vadă pe împărat, după ce i-a văzut imaginea, acestuia imaginea i-ar grăi astfel: „Eu şi împăratul suntem una, căci eu sunt în acela, iar acela în mine. Ceea ce ai privit în mine, aceea ai privit şi în el, şi ceea ce priveşti în acela, aceea ai privit şi în mine”. De aceea, cine se închină imaginii se închină prin aceasta împăratului, căci imaginea este aspectul si forma aceluia.” (Sf Atanasie cel Mare, Contra arienilor)

Categories: Articole