Când Te-a pogorât de pe lemn, mort, cel din Arimateea pe Tine, viaţa tuturor, cu smirnă şi cu giulgiu Te-a înfăşurat, Hristoase, şi cu dragoste s-a îndemnat a săruta, cu inima şi cu buzele, trupul Tău cel nestricat. Însă fiind cuprins de frică, se bucura strigînd către Tine: Slavă smereniei Tale, Iubitorule de oameni. Sărutând, și noi, aidoma celui cu bun chip de credincioşie, rănile prin care am fost Răscumpărați, suntem uimiți de ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi: „propter nimiam caritatem” (din iubirea Sa mare, excesivă)! Contextul liturgic în care creştinii au venerat icoana coborârii de pe cruce a fost Vecernia pentru Marea Sâmbată, când s-a depus in mijlocul bisericii, spre venerare, sfântul Aer.

Categories: Articole