Catavasierul, carte de cult, folosită cu precădere în parohiile Bisericii Ortodoxe Române, este un florilegiu de texte liturgice necesare slujbelor din Duminici şi sărbători. Numele acestei antologii provine de la Catavasiile care deschideau prima ediţie a cărţii, tipărită de Sfântul Ierarh Antim Ivireanul la Târgovişte, în 1714. Potrivit Tipicului bisericesc, la Utrenie se cântă Catavasii in toate Duminicile de peste an, precum şi la toate sărbătorile care au cel puţin Doxologie mare. În practica parohială, fiind omisă citirea Canoanelor Utreniei, in locul lor se cântă doar Catavasiile. Pe lângă Catavasiile cele mai importante, prima ediţie românească amintită mai cuprindea câteva Tropare, Condace, Stihiri răzleţe şi Slave ale unor sărbători cu ţinere, binevenite în contextul în care, la vremea aceea, încă nu văzuseră lumina tiparului traducerile româneşti ale Triodului, Penticostarului şi Mineielor. De asemenea, antologia mai conţinea principalele cântări ale Vecerniei, Utreniei şi Sfintei Liturghii, precum şi Podobiile celor opt glasuri, Polielee, Mărimuri, Paraclisul Maicii Domnului şi Pascalia. Venind în întâmpinarea unei necesităţi reale a cultului parohial, Catavasierul a beneficiat de un larg succes, fiind retipărit în anul următor (1715) şi cunoscând numeroase reeditări şi completări încă în perioada secolului al XVIII lea. Completarea cea mai aşteptată a fost aceea cu imnurile Învierii de Duminică, extrase din Octoihul mare, ceea ce a adus cărţii, într-o vreme, denumirea de Opt-glasar şi Catavasier, ducând în cele din urmă la titlul consacrat de Catavasier sau Octoih mic. Ediţia de faţă, diortosită din iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, aduce noi îmbunătăţiri şi completări. Tinând cont de practica parohiilor, care folosesc la strană Catavasierul în loc de Ceaslov şi de Octoih mare, au fost actualizate textele din prima parte (Cântările Învierii pe cele opt glasuri), iar restul materialului a fost impărţit m texte necesare la Utrenie (partea a doua) si texte necesare la Sfânta Liturghie (partea a treia). Au fost eliminate textele care se găsesc, complete, în Mineie (Stihiri şi Slave la câteva praznice), păstrându-se Troparele şi Condacele sărbătorilor de peste an, la care s-au adăugat Troparele şi Condacele Triodului şi ale Penticostarului, necesare în mai multe momente liturgice ale Vecerniei şi Utreniei, precum şi la Sfânta Liturghie, după Vohodul mic. În partea a doua au fost adăugate Catavasiile care lipseau din ediţiile anterioare, iar în partea a treia au fost adăugate Antifoanele speciale ale praznicelor împărăteşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pentru prima dată adunate la un loc aici, verificate cu textele greceşti şi cu Tipicul mare, având totodată stihurile integrale, însoţite de trimiterea exactă la textul Sfintei Scripturi. Totodată, Mărimurile după Polieleu au fost completate cu textele necesare pentru cinstirea Sfinţilor români şi a altor Sfinţi înscrişi în Calendarul bisericesc cu cruce neagră (slujbă cu Polieleu), precum Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina (9 noiembrie), Sfântul Mare Mucenic Mina (11 noiembrie) şi alţii. De asemenea, în rânduiala Vecerniei şi a Utreniei s-au introdus intertitluri şi precizări tipiconale, pentru o înţelegere cât mai clară a rânduielii, iar la finalul celor două Laude mari s-au adus şi precizări referitoare la Vecernia, respectiv Utrenia, din zilele de rând. Cartea de faţă beneficiază şi de o nouă prezentare grafică şi de un font mai lizibil.

Donat de către enoriașul Tudor Filipescu, Catavasierul cel nou a început a fi folosit în cult la slujba Sfântului Spiridon, 12 decembrie.

Categories: Articole