NU TE LĂSA PĂCĂLIT! (V)

Pentru ca ADEVĂRUL să fie evident, vom analiza, în paralel, punct cu punct, fiecare minciună din broșura cu titlu atât de adevărat (NU TE LĂSA PĂCĂLIT!), folosită de propagandiștii aventiști ca suport pentru „studiu biblic”, expunând adevărata învățătură a Sfintei Scripturi în tâlcuirea Părinților. Vom pune textele în paralel, folosind culoarea roșie atunci când cităm din documentul, ce ne previne, pe bună dreptate, să nu ne lăsăm păcăliți, respectiv culoarea verde, atunci când expunem adevăratul înțeles al textelor biblice.

MINCIUNA:

5. Dar n-a fost schimbată Legea Celor Zece Porunci?

Isus spune: „Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slavă din Lege" (Luca 16,17). Dumnezeu spune: „Nu-Mi voi călca Iegământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele" (Psalmi 89,34).Cele Zece Porunci au ieşit de pe buzele Sale: Exod 20,1 spune: „Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte..." (Cele Zece Porunci, vers. 2-17).

Răspuns: Nu, în nici un caz! Este absolut imposibil ca Legea morală a lui Dumnezeu să se schimbe vreodată. Toate Cele Zece Porunci sunt valabile şi astăzi.

ADEVĂRUL:

Mântuitorul n-a desfiinţat şi n-a stricat Legea şi proorocii sau, în general, Vechiul Testament, ci numai l-a înlocuit cu cel Nou, care este desăvârşirea celui Vechi. Testamentul cel Vechi a avut numai un rol de învăţător, spre a pregăti omenirea pentru primirea lui Mesia: Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză (Gal. 3, 24-25). Pentru noi, creștinii, precumpănește în mântuire Noul Legământ, cel Vechi a trecut, era valabil doar pentru evrei. Mântuirea noastră nu mai atârnă de împlinirea faptelor poruncite de Vechiul Testament sau de ţinerea sâmbetei, ci de credinţa în Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Prin Iisus Hristos, legea (Testamentul Vechi) s-a împlinit şi a încetat. Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede (Rom. 10, 4). Legea Veche a ţinut numai până la Ioan Botezătorul, ultimul pregătitor al venirii lui Hristos (Matei 11, 13).

Prin urmare, cuvintele Mântuitorului: Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii au acest înţeles: „Eu n-am venit împotriva Legii şi a proorocilor, sau, venirea Mea nu îi este Legii ceva străin, ci, dimpotrivă, ea este în deplin acord atât cu Legea lui Moise, cât şi cu învăţătura din celelalte cărţi ale proorocilor (Vechiului Testament). În acest chip, Legea se împlineşte desăvârşit prin Mine- adică prin venirea Mea-, deoarece această venire a Mea este însăşi ţinta ei" (Rom. 10, 4). Iar cuvintele prin care Mântuitorul spune că nu va trece o iotă sau o cirtă din Lege până ce nu se vor face toate (Luca 16, 17; Matei 5, 18), se referă la împlinirea lucrurilor proorocite despre El, care s-au împlinit întocmai- până la încheierea Noului Legământ făcut prin Sângele Său şi instituit în seara Cinei celei de Taină, când legământul Vechiului Testament a luat sfârşit. Atunci, după ce a mâncat cu ucenicii Săi, Mântuitorul a luat paharul şi le-a dat lor, zicând: Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi (Luca 22, 20).

Dacă cercetăm cu atenţie Noul Testament, vedem că toate poruncile Decalogului sunt reproduse în cuprinsul lui, de către Mântuitorul sau de către Sfinţii Apostoli, în afară de porunca a patra, aceea a sabatului.

Astfel: Porunca întâi o găsim la Matei 12, 31-32 şi la Marcu 3, 29.

Porunca a doua, în I Cor. 10, 14 şi I Ioan 5, 21.

Porunca a treia, la Iacov 4, 12; 5, 12.

Porunca a cincea, la Matei 15, 4; 19, 19; Marcu 7, 10; Efes. 6, 1-3.

Porunca a şasea, la Matei 19, 18 şi la Marcu 10, 19.

Porunca a şaptea, la Matei 19, 18; la Marcu 10, 19 şi în Rom. 13, 9.

Porunca a opta, la Matei 19, 18; la Marcu 10, 19 şi în Rom. 13, 9.

Porunca a noua, la Matei 19, 18; la Marcu 10, 19 şi în Rom. 13, 9. Porunca a zecea, în Rom. 13, 9.

Dar în nicio parte a Evangheliei sau a epistolelor apostolice nu găsim vorbindu-se sau făcându-se măcar o aluzie la porunca a patra sau la ziua sabatului, ceea ce dovedeşte că ea nu există pentru Mântuitorul şi apostoli; iar despre ceea ce nu mai există, e firesc ca nici să nu se mai vorbească.
0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...