Păstrăm ca moştenire de la Nedelcu Gâlea, cântărețul bisericesc din Valea Rusului, câteva file cu cântări ale Oastei Domnului. Spre a le transmite mai departe, acesta a scris versurile din memorie în luna mai a anului 2000.

Bate moartea la fereastrăŞi eu nu sunt mântuit,Cât mi-a fost viaţa de lungăLa moarte nu m-am gândit.

Am fost tânăr şi-n putereŞi-am gândit să fac avere,Dar acum, la sfârşit,Mă văd singur, părăsit.

Am gândit c-această lumeVa merge şi ea cu mine,Dar acum, la sfârşit,Sunt singur şi părăsit.

Moarte, moarte-ngăduieşte,Firul vieţii mi-l lungeşte,Ca să-mi vând a mea moşie,Să iau scumpa-mpărăţie!

Mântuire, mântuire,Eu am veşnica pieire,De-aş vinde toată lumea,Nu te-aş putea cumpăra.

Să privim la Domnul Iisus,Ce-a murit pe cruce, sus,Moarte crud-a suferit,Prin ea că ne-a mântuit!

Acum să-L primim cu toţii,’Nainte de ceasul morţii,Pe Hristos Ce ne-a iubit,Fie-n veci de veci slăvit!

La ce-mi foloseşte oare viaţa asta trecătoaredacă mi-o petrec în rău, departe de Dumnezeu?

La ce-mi foloseşte mie să am orice bogăţie,când nimic nu voi lua din lume când voi pleca?

La ce-mi foloseşte, frate, să am bani, să am de toatecâtă vreme eu trăiesc fără Domnul meu Ceresc?

De-aş avea orice ştiinţă, ce folos când n-am credinţă?în zadar m-am frământat, că nimic n-am câştigat.

Ştiu că toate-s însă bune când, prin sfânta rugăciune,mă apropii tot mereu să-I slujesc lui Dumnezeu.

Doamne, dă-mi să am în mine Duhul Sfânt ce de Sus vine!Că trăind pentru Hristos toate fi-mi-vor de folos.

Categories: Articole