La Utrenia Sambetei celei Mari, după incheierea procesiunii în jurul bisericii, Sfantul Epitaf este dus în Sfântul Altar, fiind asezat pe Sfânta Masă. Aici va rămâne în toată perioada pascală până în ajunul Înălțării Domnului, când este așezat la locul său în biserică. Sfântul Epitaf (gr. epi tafos = pe, deasupra, + mormânt; ), numit și Sfântul Aer este un obiect bisericesc de cult în formă dreptunghiulară, confecționat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana înmormântării lui Hristos. În Săptămâna Luminată (Săptămâna Paștilor), Ușile Altarului rămân deschise, ca un simbol al mormântului gol al lui Hristos. Sf. Epitaf se poate vedea prin ușile deschise, arătând astfel, în chip simbolic, poporului giulgiurile rămase în mormânt după Învierea Domnului.

La sfârșitul Săptămânii Luminate, Sfintele Uși sunt închise, dar Epitaful rămâne pe Sfânta Masă vreme de 40 de zile, amintind astfel prezența fizică a lui Hristos în mijlocul ucenicilor până la înălțarea Sa la Cer. (OrthodoxWiki)

Categories: Articole