„Această apă sfinţită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoţilor, o sfinţeşte, are multe feluri de lucrări, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi se îndreaptă spre rugăciune; bolile le alungă şi dă sănătate sufletească şi trupească. Toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare”. (Molitfelnic)

În timpul Marelui Post, ca o afierosire a vieții şi avutului lor, credincioşii obişnuiesc a solicita, venirea preotului în casele lor, oficierea slujbei de sfințire a apei, spre binecuvântarea ostenelilor postului, a vieții de credință, şi a spațiului în care locuiesc. Prezentarea apei asupra căreia se va face invocarea sfințitoare a venirii Duhului, împreună cu mici cantități de alimente strict necesare vieții trupeşti, aminteşte de binecuvântarea trimisă de Dumnezeu, prin Sf Ilie, văduvei ce l-a găzduit în Sarepta „aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina”(3 Regi 17, 14)

Categories: Articole