Semnul lăncii, în viața Bisericii

Coasta împunsă a Domnului Iisus a rămas pentru creştinii credincioşi cea mai sfântă rană, care le vorbeşte sufletului şi inimii; ea este semnul cel mai mişcător al iubirii, care vorbeşte în linişte şi totuşi tare şi pătrunzător cu buze însângerate despre jertfa din iubire a lui Hristos: „Pentru multa Sa dragoste cu care ne-a iubit“ [Efeseni 2, 4].Ea este în limba simbolică a Bisericii rana de moarte din care ca dintr-un pahar a izvorât nouă îndoit izvorul iertării şi al cunoştinţei.Ea este crăpătura în stâncă, din care la lovirea lăncii a ţâşnit izvor de daruri. Ea a „deschis coasta" nu a rănit-o, ceea ce înseamnă că acum poarta vieţii prin care ies tainele bisericeşti este deschisă şi fără de care nu poate ajunge nimeni la viaţa adevărată [Augustin]. „Aici (în coastă) îşi au tainele originea lor. Când tu (la iertfa sfântă) te apropii de potir, aşa să păşeşti ca şi când ai bea tu însuţi din coasta lui Hristos“ [Sf Ioan Hrisostom]. Rana din coastă este despicătura din stâncă în care se refugiază porumbelul prigonit, căutând adăpost. „Lancea mi-a deschis coasta lui Hristos şi eu am intrat si acolo mă odihnesc în siguranţă“ [Fer. Augustin]. (Anton Huonder)

„Şi unui din ostaşi cu sulita coasta Lui a împuns, şi îndată a ieşit sânge şi apă; şi cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturisirea lui“. (Rugăciune la Sf. Proscomidie).

„Pahar, Biserica a câştigat coasta Ta cea purtătoare de viață, din care a izvorât nouă îndoit izvorul iertării şi ar cunoștintei; spre închipuirea celei vechi şi celei noi, a amânduror legilor, Mântuitorul nostru“. (Canonul din a 5-a săptămână a marelui post).Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei.(Acatistul Sfintei Cruci)