În luna mai a anului 351 a apărut deasupra Ierusalimului o cruce luminoasă, care se întindea de la Golgota până la Muntele Măslinilor, pe o distanță de aprox. 9 km, fiind pe cât de lungă pe atât de lată, strălucind mai tare decât soarele. O mulțime de oameni au ieşit din casele lor şi de la munca lor îndreptându-se spre biserici pentru a aduce slavă lui Dumnezeu. Istoricul Sozomen scria ca această minune a dus la convertirea multori păgâni şi iudei la creştinism.

S-a mai păstrat în timp şi o epistolă scrisă de Sf. Chiril adresată împăratului, în care îi descria fenomenul miraculos, mustrându-l să se alăture credinței creştine. Sfânta Cruce a rămas pe cer timp de 7 zile.

Minunea dumnezeiască a Crucii deasupra Ierusalimului a întărit pe ortodcşi în credința lor şi a contribuit la întoarcerea multor arieni în sânul Bisericii. Aceasta este şi o reamintire a celei de-a doua veniri a Mântuitorului pe pământ când „semnul Fiului se va arăta pe cer” (Matei 24:30).

Categories: Articole