„Încercam să jucam oina, „lunga” i se zicea, pe o uliță mai puțin umblată (dar mai mult căutând mingiuța prin curțile oamenilor), sau fotbal la islazul dinspre Valea Rusului. Am și avut un meci cu copiii din sătucul vecin, după care am rămas cu mâhnirea văzând în ziua următoare dispariția porților improvizate, luate de cineva pentru foc. De lăsata secului pregăteam urlalia: o galeată plină cu cârpe și ceva cauciuc, ce ardea aninată într-o beldie, pe uliță. Pălălaia era însoțita de fel de fel de strigături folclorice, care mai de care mai inventive, distractie oprită mai târziu de pompieri, ca pericol de incendii.” (Prof Vasile Constantin-Mao)

foto: Sorin Vidis & Bogdan Boghitoi: Oina

Categories: Articole