Menu Home

Sinodalitate și autocefalie în istoria BOR (XV)

Aspecte canonico-juridice ale reformelor bisericești din sec. XIX-XX

Competențele bisericești ale Mitropolitului Primat

  

  Drepturile Mitropolitului Primat pot fi împărțite în mai multe categorii:

1.   Protia liturgică- protia la oficiile liturgice și la toate ceremoniile când Primatul se află de față și slujește împreună cu alți ierarhi;

2.    Prezidarea întrunirilor pentru alegerea de mitropoliți și episcopi;

3.  Prezidarea Sfântului Sinod: păstrează ordinea în ședințe, urmărea stricta păzire a regulamentului Sinodului, oferă cuvântul, are drept de a ridica ședința în caz de indisciplină, în caz de paritate are vot preponderent;

4.   Drept de devoluțiune, concretizat în vizite canonice în toate eparhiile din țară, „pentru folosul general al Bisericii”.

  Din dispozițiile legilor și al regulamentelor ce ating prerogativele Mitropolitului Primat „se poate lesne constata că Primatul României nu a fost un simplu titlu onorific dat Mitropolitului Ungrovlahiei ci exprimă o înaltă demnitate bisericească cu drepturi și atribuții de precădere asupra celorlalți ierarhi. Drepturi care erau esențiale primației sale, și care au derivat din însuși scopul înființării acestei demnități. După ridicarea scaunului Ungrovlahiei la rangul de Patriarhie, aceste titluri au trecut pe seama patriarhului României”.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut