Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa. (Psalmul 1, 4a) 

Adică: „Oamenii necredincioşi (ori necinstitori de Dumnezeu) nu sunt îmbrăcaţi cu verdeaţă, zice, nici nu aduc rod, nici celelalte bunătăţi nu vor dobândi, după cum înverzeşte şi rodeşte şi dobândeşte acestea acel creştin care cugetă la fegea lui Dumnezeu”. Însă Proorocul & îndoit pe nu aşa, ca mai mult să adeverească cuvântul său şi să arate mai luminat nepotrivirea dintre necinstitori şi cei bine-cinstitori, după Teodorit. 

Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului. (Psalmul 1, 4b)

Precum vântul mută ţărâna cea subţire a pământului, adică praful, împrăştiindu-l pe el dintr-un loc într-altul, într-acest chip îi împrăştie pe cei necredincioşi şi dracii care suflă împotriva noastră. Iar David numeşte faţa pământului ceea ce se vede şi care mai e numită şi spinare a pământului, pentru că deasupra ei poartă pământul saduri, vietăţi şi alte trupuri, după cum adânc al pământului numeşte sânul pământului. Iar necredincioşi numeşte aici David cu obştesc nume pe toţi cei mai sus zişi necinstitori, şi păcătoşi, şi pierzători; însă, după Atanasie şi Isihie, pot a se înţelege şi necredincioşii şi iudeii care, pentru că nu cinstesc pe Fiul lui Dumnezeu, s-au împrăştiat în toată lumea ca un praf, după ce propovăduirea Sfinţilor Apostoli a suflat asupra lor ca un vânt puternic ce a adus oştile romanilor care au stricat Ierusalimul, patria lor.  (Eftimie Zigaben)

Categories: Articole