Altarul bisericilor se mai numește Sfânta Masă, Prestol sau Jertfelnic. Pe ea se aduce Sfânta Jertfă cea fără de sânge a Noului Testament și pe ea petrece mijlocind pentru noi Iisus Hristos, în Sfânta Împărtășanie. De aceea, locul cel mai sfânt dintr-o biserică este Sfânta Masă și, deoarece Sfânta Jertfă cea fără de sânge este miezul Sfintei Liturghii, Sfânta Masă nu poate lipsi de la nici o biserică. Ea este icoana mormântului lui Iisus Hristos, închipuirea Cinei celei de Taină, a crucii și a răstignirii lui Hristos, icoana scaunului pe care șade Mielul dumnezeiesc (Apoc. 5, 6) și sub care sufletele drepților uciși pentru Cuvântul lui Dumnezeu așteaptă preamărirea (Apoc. 6, 9) .

Sfânta Masă se face din piatră, deoarece închipuie mormântul de piatră al lui Hristos, „piatra cea din capul unghiului” (Ps. 117, 22), și este în patru colțuri, «închipuind cele patru părți ale lumii și din ea se hrănesc cele patru margini ale lumii». Ea este acoperită întâi cu o pânză albă, țesută din in, numită cămașă, care închipuie giulgiul cel de pe dumnezeiescul Trup al Celui ce a murit pentru noi; apoi deasupra vine o altă acoperitoare numită îmbrăcămintea mesei, făcută dintr-o țesătură mai luminată, care închipuie veșmintele Mântuitorului cele strălucitoare ca lumina (Matei 17, 2) și este mărirea lui Dumnezeu.. În piciorul Sfântei Mese se așează părticele din Sfintele Moaște, obicei păstrat de pe vremea când bisericile se zideau pe mormintele sfinților mucenici, rânduială întărită de Sfintele Sinoade.

Categories: Articole