Astăzi, Biserica din Roma celebrează ziua triumfului lui Laurențiu, ziua în care el a respins lumea celui rău. A strivit-o atunci când se înverșuna cu ură împotriva lui și a disprețuit-o atunci când îl ademenea cu lingușirile sale. Și într-un caz, și în celălalt, el l-a învins pe Satana care ridica persecuția împotriva lui. Sfântul Laurențiu era diacon al Bisericii din Roma. Acolo era slujitor al sângelui lui Hristos și acolo, pentru numele lui Hristos, și-a vărsat sângele. Fericitul apostol Ioan a expus în mod clar taina Cinei Domnului, spunând: După cum Hristos și-a dat viața pentru noi, tot așa, și noi trebuie să ne dăm viața pentru frați (1In 3,16).
Fraților, Sfântul Laurențiu a înțeles toate acestea. Le-a înțeles și le-a pus în practică. Cu adevărat s-a achitat de ceea ce primise la această masă. L-a iubit pe Hristos în viața sa, l-a imitat în moartea sa.
Fraților, și noi, dacă iubim cu adevărat, să imităm. Nu am putea să dăm în schimb un rod mai gustos al iubirii noastre decât prin imitarea lui Hristos, care a pătimit pentru noi, lăsându-ne un exemplu, ca să mergem pe urmele Sale (1 Pt 2,21). Cu această frază se pare că apostolul Petru aproape că a voit să spună că Hristos a pătimit numai pentru cei care merg pe urmele Sale și că pătimirea lui Hristos este de folos numai celor care îl urmează. Sfinții martiri L-au urmat până la vărsarea sângelui, până la asemănarea cu El în pătimire. L-au urmat martirii, dar nu numai ei. De fapt, după ce ei au trecut, puntea nu a fost tăiată; nici nu a secat izvorul, după ce au băut ei.
Fraților, frumoasa grădină a Domnului are nu numai trandafirii martirilor, ci și crinii fecioarelor, iedera celor care trăiesc în căsătorie, violetele văduvelor. Nici o categorie de persoane nu trebuie să se îndoiască de chemarea proprie: Hristos a pătimit pentru toți. Despre El s-a scris pe bună dreptate: El vrea ca toți oamenii să se mântuiască și să ajungă la cunoașterea adevărului (1 Tim 2,4).
Așadar, să încercăm să înțelegem în ce mod, în afară de vărsarea sângelui, în afară de încercarea pătimirii, trebuie să-l urmeze creștinul pe Hristos. Apostolul, vorbind despre Hristos Domnul, spune: S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce (Fil 2,7-8).
Ce umilință! Hristos s-a umilit: iată, creștinule, exemplul care trebuie imitat. Hristos s-a făcut ascultător: tu de ce te umfli de mândrie? După ce a parcurs toate gradele acestei înjosiri, după ce a învins moartea, Hristos S-a înălțat la cer: să-L urmăm. Să-L ascultăm pe Apostolul care spune: Dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu (Col 3,1). (Fericitul Augustin)
Categories: Articole