Menu Home

Bătrânețea vulnerabilă. Nuanțe biblice (I)

În Scriptură observăm că bătrâneţea este văzută în primul rând ca o perioadă de slăbiciune.

De departe, cea mai vie imagine este cea care se găseşte în Eclesiast 12,1-9, unde simptomele fiziologice ale bătrâneţii sunt evidenţiate prin metafore vii, ca cea a migdalului care înfloreşte (păr cărunt), a măcinătoarelor care se opresc (absenţa dinţilor), a ferestrelor care se întunecă (vedere slabă), a uşilor din stradă care se închid (pierderea auzului) şi a lăcustei care se târăşte (lipsă de vioiciune în umblet). Aceste imagine ale slăbiciunii constituie rădăcina sentimentului vulnerabilităţii care apare odată cu bătrâneţea. Acest lucru este comunicat cu putere prin Isaac, a cărui slăbiciune la bătrâneţe îl face vulnerabil la înşelătoria soţiei şi a fiului său Iacov (Fac. 27). Vulnerabilitate vârstei înaintate se reflectă în valoarea schimbată a celor vârstnici în societate în general. Există o scădere considerabilă a valorii unei fiinţe umane, odată ce s-a ajuns la vârsta de 60 de ani (Lev. 27,1-8). Leviţilor în vârstă de peste 50 de ani nu li se mai permite să lucreze direct în cortul adunării (Num. 8:25-26). Această vulnerabilitate se reflectă în caracterul precar al deţinerii puterii de către o persoană la bătrâneţe (4 Regi 15, 20) şi al abilităţii unei persoane de a-şi controla propriul destin (Ioan 21,18). Aceasta se poate vedea, de asemenea, în frustrarea ultimilor ani din viață (Ps. 90, 9), a posibilităţii de a sfârşi viaţa în tristeţe (Fac. 42,38; Fac. 44,31) şi în potenţialul nebuniei (1 Regi 11, 4; Ecl. 4, 13; 1 Tim. 4,7). Din cauza acestor vulnerabilităţi, Scriptura condamnă orice prădare a celor vârstnici şi încurajează îngrijirea acestor membri legitimi ai comunităţii (Prov. 19, 26; Prov. 30, 17; Mc. 7, 5-13; Fapte 6, 1; 1 Tim. 5, 13-16; Iac. 1, 27). (Dicționar de imagini și simboluri biblice)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut