Fecioara cea preacurată
Este ușa încuiată
După cum Scriptura spune
În taina fără de nume (Iez. 44, 1-2).

Iezechiel a și văzut
Atuncea mai demult
Ușa Domnului cea sfântă
De Domnul pecetluită (Iez. 44, 1-2).

Nimeni prin ea n-a trecut
Numai Domnul Cel Preasfânt.
Prin ea Domnul a intrat
Și urmă nu a lăsat (Iez. 44, 3).

Cheile nu le-a stricat
La ieșit și la intrat
Ca raza ce intră-n casă
Și plecând urmă nu lasă (Is. 66, 7).

Vai de cei ce hulesc
Care hulesc și bârfesc
Și pe alții înnebunesc
Zicând că Maica Fecioară
A născut și-a doua oară

Și alți copii a avut
Afară de-ntâiul născut
Și arată la cei orbi
La proști și la neghiobi.

Că Scriptura așa zice:
N-a cunoscut-o pe ea
Până când ea a născut
Pe Fiul întâi născut (Mt. 1, 25).

Și-apoi a înțelege
O mare fărădelege
Că după ce a născut
Alți copii a mai avut.

Dar ca să luați aminte
Toți acei fără de minte
Și să puneți voi în gând

Căci cuvântul „până când”
În Scripturi așa se scrie
Dar înseamnă veșnicie.

Ia vedeți voi în Scriptură
Cuvântul de-nvățătură
Unde Domnul zice așa,
În Evanghelia Sa:

„Iată, Eu cu voi voi fi
Până veacurile se vor sfârși”
Oare nu în veșnicie
El cu noi are să fie? (I In 5, 8-11)

Pavel nouă ne vestește
Arătat proorocește
Hristos va fi mângâiere
Tuturor după Înviere

Noi pe El Îl vom slăvi
Pururea cu El vom fi (I Tes. 4, 17).
Gavriil a vestit Fecioarei (Lc. 1, 28)
Hristos va fi Împărat mare

Și a Lui împărăție
Prea veșnică o să fie (Lc. 1, 33).

În timpul nehotărât
Ce nu va avea sfârșit.
Și în psalmi se zice așa:
Domnul de-a dreapta va sta
Până când El Îți va pune
Pe vrăjmașii fără nume
Ca un așternut preatare
Sub ale sale picioare.

Dar după ce îi va pune
Pe vrăjmași spre periciune
Domnul oare nu va sta
În Împărăția Sa
De-a dreapta Tatălui Său
Ca un Fiu și Dumnezeu?

Câtă nebunie ar fi
Acestea a le gândi
Fiindcă în psalmi așa scrie
„Până când” are să fie.

Așadar, sectari zeloși
Și voi, dascăli mincinoși,
„Până când” de auziți
Trebuie să vă treziți.

Să înțelegeți și să știți
Ca a Domnului cămară
Veșnic a rămas fecioară (Iez. 44, 2).

Tatălui a fost Mireasă
Fiului Maică aleasă
Și așa în veșnicie
Pururea are să fie.

Se mai vede în Scriptură
Și altă învățătură:
Saul avu fata lui
Pe Micol fără de fii (II Împ. 6, 23).

Și ca ea fii n-a născut
Până când a și murit.
Nebunie chiar ar fi
Dacă noi am socoti

Că după moarte a născut
Și copii ar fi avut.
Fiindcă scrie „până când”
Trebuie să avem în gând.

Că așa în Scripturi scrie
Dar arată veșnicie,
Căci cum ar mai fi născut
Ea, după ce a murit?

Rugul oarecând ardea
De foc nu se mistuia
După ce focul a plecat
El întreg s-a și aflat (Ieș. 3, 2).

Primit-a la zămislire
Focul Dumnezeirii
Preasfânta Fecioară
Și a Duhului cămară.

Totul pe Ea o a umbrit (Lc. 1, 35)
Duhul Sfânt peste Ea a venit
Focul Dumnezeirii a primit
Dar el nu s-a mistuit.
În veci a rămas fecioară
Și a Duhului Sfânt cămară.

Voi, sectari, așa să știți
Pe alții să nu smintiți

Zicând că Sfânta Fecioară
A născut și a doua oară.
Această hulă e mare
Și nu are asemănare
Că huliți în gura mare
Cinstea Preasfintei Fecioare
De Dumnezeu Născătoare (Lc. 1, 49).

Dar rău vă veți văita
Și amar veți suspina
Când pe ea o veți vedea
La Judecata de Apoi
Și ea va privi la voi
Ca o Maică Împărăteasă
Preasfântă și preaaleasă (Ps. 45, 9).

Domnul când va judeca
Ea de-a dreapta Lui va sta
Cu o mărire prea mare
Cu slavă nemuritoare
Și atunci vă va-ntreba

De ce-ați hulit-o pe ea?
Domnul cu mânie mare
Vă va trimite-n pierzare
Că a lui Maică ați hulit
Și veți merge-n foc cumplit.

(Cleopa Ilie)

Categories: Articole