În lecturile de la vecernie din cartea Pildele lui Solomon, originea şi lucrarea înţelepciunii omeneşti se rezumă în următoarea corelaţie: pe de o parte, frica de Domnul este începutul înţelepciunii; pe de altă parte, căutarea înţelepciunii duce la teama de Dumnezeu. O asemenea teamă nu este frica sclavului faţă de un stăpân nemilos, ci respectul faţă de un Dumnezeu pe care nu ne dorim sub nici un chip să-L supărăm.
Cartea canonică, precum şi lecţionarul, au ca scop demonstrarea preceptelor eticii prin intermediul unor maxime cunoscute, indiferent cât de obişnuite sunt activităţile noastre. Ele presupun intotdeauna o alegere liberă din partea noastră, iar această alegere liberă este exprimată în antiteze izbitoare. Două căi sunt deschise în faţa noastră: calea vieţii şi calea pierzării. „Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele… Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii” (4, 10-11).
Un număr mare de fragmente se referă la grija pe care bărbaţii ar trebui să o aibă în relaţia cu femeile. Femeile „străine” trebuiau ocolite. Acestea l-au dus pe Solomon în rătăcire (3 Rg 11, 1), Neemia, în zilele restabilirii post-exilice, a văzut în ele o primejdie pentru puritatea etnică şi credinţa poporului (Ne 13, 26-27). Însă Pildele vorbesc despre această problemă în termeni mai familiari, denunţând căile ademenitoare ale femeilor uşoare, primejdioase mai ales pentru tineri (Pr 2, 16-19; 5, 3-8). (G. Barrois)

În prima săptămână a Postului Mare, la vecernie, se citesc următoarele pericope:

luni 1, 1-20

marți 1, 20-33

miercuri 2, 1-22

joi 3, 1-18

vineri 3, 19-34

Categories: Articole