Există o cale care este cea a luminii.

Dacă vrea cineva să o parcurgă și să ajungă până la capăt, să se strădu­iască prin faptele sale.

Indicațiile pentru a găsi și urma această cale sunt următoarele. Să-L iubești pe Cel care te-a creat și să te temi de Cel care te-a plăsmuit. Să-L preamărești pe Cel care te-a răscumpărat de la moarte. Să fii simplu cu inima și bogat cu duhul. Să nu te unești cu cei care umblă pe calea morții. Să urăști tot ceea ce nu-i place lui Dumnezeu. Să disprețuiești orice fățăr­nicie. Să nu părăsești poruncile Domnului. Să nu te înalți pe tine însuți, ci să fii smerit în toate. Să nu-ți dai mărire. Să nu uneltești împotriva aproapelui tău. Să nu admiți sentimente de orgoliu în inima ta.
Să-l iubești pe aproapele tău mai mult decât propria viață. Să nu faci avort și să nu ucizi copilul după naș­terea sa. Să nu fii dezinteresat de fiul tău și de fiica ta, ci îi vei învăța frica de Dumnezeu încă din pruncie. Să nu dorești bunurile aproapelui tău, nici să nu fii avar. Să nu te unești cu cei mândri, ci să frecventezi persoa­nele smerite și drepte.
Orice ți s-ar întâmpla, să iei ca ceva bun, știind că nimic nu se întâmplă fără să vrea Dumnezeu. Să nu fii pripit în gândire și duplicitar în vorbire; limba dupli­citară este un laț al morții.
Să pui în comun cu aproapele tău tot ceea ce ai și nu vei numi nimic proprietate a ta; dacă sunteți împreună părtași ai bunurilor nepieritoare, cu cât mai mult nu trebuie să fiți în ceea ce este pieritor? Să nu fii grăbit în vorbire; limba este un laț al morții. Străduiește-te cât poți să te menții curat. Acest lucru este cerut de binele sufletului tău. Nu-ți întinde mâna ca să primești și nu o retrage când trebuie să dai. Să-l iubești ca pe lumina ochilor pe cel care îți spune cuvântul Domnului.
Zi și noapte să-ți amintești de judecata finală și să cauți în fiecare zi compania sfinților, fie când te strădu­iești să vorbești și vrei și îndemni și meditezi cum să salvezi un suflet prin mijlocirea cuvântului, fie când muncești cu mâinile tale pentru a-ți ispăși păcatele.
Să nu eziți să dai, nici să nu murmuri atunci când dai, știi bine cine este Vel care dă răsplata cea dreaptă. Să păstrezi intact ceea ce ți-a fost încredințat; nici să nu adaugi, nici să nu iei din el. Să urăști întot­deauna răul. Să judeci cu dreptate. Să nu creezi dezbinări, ci condu la pace, împăcându-i pe cei care se ceartă. Să-ți mărtu­ri­sești păcatele. Să nu începi rugăciunea cu o conștiință rea. Iată în ce constă calea luminii. (Epistola lui Barnaba)

Categories: Articole