Cum până în zilele noastre, astfel de cărăuși „de la munte”- ce aduc fructe, var și sare- provin din județele Dâmbovița și Argeș, putem deduce, urmând firul unei tradiții ce numără mai bine de 13 decenii, că din aceste zone au venit până acum câteva zeci de ani, și pietrarii ce aduceau cruci cioplite din piatră pentru căpătâiul mormintelor din cimitir. 
 Vechii săpători în gros și pe subțire ce moșteneau meșteșugul din tată în fiu și din vecin în vecin, desfăceau calcarul masivelor numulitice muscelene (Albești, Dragoslavele) sau dâmbovițene (Valea Largă, Micloșani) cu unelte simple piroane, răngi, maele de fier, frunze de oțel și pene așchiind și dimensionând blocurile uscate la soarele verii pe banca de cioplit cu palma de măsură, dreptarul și colțarul, ferestrăul orb, ciocanul dublu dințat și șpițul prelucrând suprafețele principale, laterale și verorsourile, tocmindu-se pentru decorul plan și pentru scrisoare cu daltă lată, îngustă și zimțată. În desenul reliefurilor se folosea liniatorul, compasul de lemn, șilețul sau condeiul de plumb iar ca motive de podoabă se consemnează căciula simplă, plană sau în ape și piua fixă sau mobilă. Stilizările geometrice incizia dreaptă, șerpuită sau dințată, acolada simplă și compusă, butonul, perla, meandrul, cercul simplu sau împletit și torsada. Unele reliefuri vădesc motive astrale soare și stele ori stilizări florale palmeta, crinul văilor. 

Categories: Articole