Pe teritoriul actual al satului Plevna, amplasat în Câmpia Lehliu, subunitate a Bărăganului Mostiștei, parte a Câmpiei Române, ca o destinație „adăpostită” și prielnică a transhumanței, își aveau adăposturile sezoniere, tradiționale deja, păstori din Câmpulung și Buzău, ce se ocupau și cu plugăritul. Poate nu întâmplător și  nu exclusiv pentru relieful determinat de văile numite azi Valea Tabacului și Valea Rusului, de grad secundar, afluente stânga ale Văii Baba Ana, noua așezare s-a numit inițial Valea Mare, poate și pentru a delimita- în raport cu străinii sau a identifica- geografic, sentimental și de apartenență, spațiul folosit de păstorii originari din Valea Mare- Pravăț, învecinată Câmpulungului argeșan, despre care se consideră că au fost primii stabiliți aici. 

Acestor păstori stabiliți în timp pe vatra satului Plevna, le-au urmat, într-o transhumanță negustorească de data aceasta, cei ce punându-și roadele muncii în căruțele cu coviltir, străbăteau primăvara și toamna tinerele așezări ale Bărăganul strigându-și oferta: „var, var, hai la var!”,  „mere, pere, hai la mere!”, „sare, hai la sare!”.  Nu după foarte mult timp au început să-și croiască drum prin câmpie și cei ce strămutau din carierele de piatră ale subcarpaților lespezi cioplite în chipul crucii,  pentru a le altoi în pământul cernoziomului pur din Bărăgan, atunci când cei de prin aceste locuri își vor fi depănat până la sfârșit firul vieții. Și aceștia își făceau cunoscută oferta: „cruci, cruci, hai la cruci!”.  

Categories: Articole