Oricine, de nu va face păcat, iată, are nădejde și va afla ușurare în ceasul și în ziua ieșirii.

Să urăști cuvintele cele deșarte ale lumii acesteia, ca să vadă inima ta pe Dumnezeu.

Să iubești a face rugăciune adeseori, ca să ți se lumineze inima ta.

Să nu iubești a mânca mult și nu va fi spurcată inima ta.

Păzește-ți limba ta, ca să se sălășluiască întru tine frica lui Dumnezeu.

Sârguiește-te la slujba ta, la rugăciune și la cântare, ca să nu te mănânce pe tine fiarele gândului.

Tare să ai inima ta împotriva gândurilor rele, și ușoare îți vor fi ție.

Să nu ai vrajbă cu oamenii, ca să-ți fie primită rugăciunea ta.

Smerește-te, fără deosebire, cu toți, ca să ai îndrăzneală a te ruga.

Păzește-ți ochii tăi de vederi necuviincioase, ca să se păzească omul tău cel dinlăuntru.

Păzește-ți auzul tău, că nu tu singur să-ți aduni războaie.

Să lucrezi lucru cu mâinile, ca să-ți câștigi pâinea ta.

Să nu ții la odihnă, ca să nu-ți îngreunezi trupul tău, că dator ești a-l înfrâna pe el.

Să nu-ți amesteci cuvintele tale cu vorbe necuvioase, ca să nu ți se tulbure tăria ta.

Iubitule, să ne facem nouă înșine locuința întru lacrimi, că zice psalmistul: „Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu bucurie” (Ps. 125, 5).

Categories: Articole