Menu Home

Deja, dar nu încă

Cei care au arvuna Duhului şi posedă speranţa învi­erii au deja prezent ceea ce aşteaptă şi pot deci să spună pe bună dreptate că nu cunosc pe nimeni după trup: aşa­dar, toţi suntem spirituali şi străini de stricăciunea tru­pească. Într-adevăr, strălucindu-ne Unicul-născut, sun­tem transformaţi în Cuvântul care dă viaţă tuturor. Atunci când domnea păcatul, cu toţii eram legaţi de lanţurile morţii. Acum când în locul păcatului a venit dreptatea lui Hristos, ne-am eliberat de vechea stare de decadenţă.
Atunci când spunem că nimeni nu mai este în trup, adică în slăbiciunea trupului, vrem să ne referim la acea condiţie înnăscută a creaturii umane, care cuprinde, printre altele, vremelnicia proprie a trupurilor. La ea se referă Sfântul Pavel când spune: Dacă L-am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaştem astfel (2Cor 5,16). Cu alte cuvinte:Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi (In 1,14) şi a acceptat moartea trupu­lui pentru viaţa noastră a tuturor. Credinţa noastră, mai întâi, ni-L face cunoscut ca mort, apoi însă nu mort, ci viu; viu cu trupul înviat a treia zi; viu la Tatăl, de acum într-o condiţie superioară celei înnăscute a trupurilor care trăiesc pe pământ. Într-adevăr, Hristos, înviat din morți nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Când a murit, El a murit păcatului o dată pentru totdeauna; iar ce trăiește, trăieşte lui Dum­nezeu (Rom 6,8-10).
Pentru aceasta, dacă Acela care s-a făcut pentru noi precursor al vieţii se află în această stare, este absolut necesar ca şi noi, mergând pe urmele Sale, să consi­derăm că trăim aceeaşi viaţă a Lui, superioară vieţii naturale a persoanei umane. De aceea, pe bună dreptate, Sfântul Pavel scrie: Dacă cineva este în Hristos, este făptură nouă: cele vechi au trecut, iată, s-au făcut noi (2Cor 5,17). Într-adevăr, am fost îndreptăţiţi în Hristos prin credinţă, iar puterea blestemului a dispărut. Deoa­rece El a înviat pentru noi, după ce a pus sub picioarele sale puterea morţii, noi îl cunoaştem pe adevăratul Dumnezeu şi Lui îi aducem cult în duh şi adevăr, prin mijlocirea Fiului, care dăruieşte lumii bine­cuvântările cereşti din partea Tatălui.
De aceea, foarte înţelept scrie Sfântul Pavel: Toate sunt de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos (2Cor 5,18). În realitate, taina întrupării şi ulterioara reînnoire nu au loc în afara voinţei Tatălui. Fără îndo­ială, prin Hristos am dobândit accesul la Tatăl, din mo­ment ce, aşa cum El Însuşi spune, nimeni nu vine la Tatăl decât prin El. De aceea, toate sunt de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi ne-a încre­dinţat slujirea împăcării (2Cor 5,18). (Sf Chiril al Alexandriei)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut