Cei care au arvuna Duhului şi posedă speranţa învierii au deja prezent ceea ce aşteaptă şi pot deci să spună pe bună dreptate că nu cunosc pe nimeni după trup: aşadar, toţi suntem spirituali şi străini de stricăciunea trupească. Într-adevăr, strălucindu-ne Unicul-născut, suntem transformaţi în Cuvântul care dă viaţă tuturor. Atunci când domnea păcatul, cu toţii eram legaţi de lanţurile morţii. Acum când în locul păcatului a venit dreptatea lui Hristos, ne-am eliberat de vechea stare de decadenţă.
Atunci când spunem că nimeni nu mai este în trup, adică în slăbiciunea trupului, vrem să ne referim la acea condiţie înnăscută a creaturii umane, care cuprinde, printre altele, vremelnicia proprie a trupurilor. La ea se referă Sfântul Pavel când spune: Dacă L-am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaştem astfel (2Cor 5,16). Cu alte cuvinte:Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi (In 1,14) şi a acceptat moartea trupului pentru viaţa noastră a tuturor. Credinţa noastră, mai întâi, ni-L face cunoscut ca mort, apoi însă nu mort, ci viu; viu cu trupul înviat a treia zi; viu la Tatăl, de acum într-o condiţie superioară celei înnăscute a trupurilor care trăiesc pe pământ. Într-adevăr, Hristos, înviat din morți nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Când a murit, El a murit păcatului o dată pentru totdeauna; iar ce trăiește, trăieşte lui Dumnezeu (Rom 6,8-10).
Pentru aceasta, dacă Acela care s-a făcut pentru noi precursor al vieţii se află în această stare, este absolut necesar ca şi noi, mergând pe urmele Sale, să considerăm că trăim aceeaşi viaţă a Lui, superioară vieţii naturale a persoanei umane. De aceea, pe bună dreptate, Sfântul Pavel scrie: Dacă cineva este în Hristos, este făptură nouă: cele vechi au trecut, iată, s-au făcut noi (2Cor 5,17). Într-adevăr, am fost îndreptăţiţi în Hristos prin credinţă, iar puterea blestemului a dispărut. Deoarece El a înviat pentru noi, după ce a pus sub picioarele sale puterea morţii, noi îl cunoaştem pe adevăratul Dumnezeu şi Lui îi aducem cult în duh şi adevăr, prin mijlocirea Fiului, care dăruieşte lumii binecuvântările cereşti din partea Tatălui.
De aceea, foarte înţelept scrie Sfântul Pavel: Toate sunt de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos (2Cor 5,18). În realitate, taina întrupării şi ulterioara reînnoire nu au loc în afara voinţei Tatălui. Fără îndoială, prin Hristos am dobândit accesul la Tatăl, din moment ce, aşa cum El Însuşi spune, nimeni nu vine la Tatăl decât prin El. De aceea, toate sunt de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi ne-a încredinţat slujirea împăcării (2Cor 5,18). (Sf Chiril al Alexandriei)
Categories: Articole