În icoana Sfintei Lucia, ca și a Sfintei Paraschevi de la Roma, poartă nişte ochi puşi pe o tăviţă. Din viața acestor femei creștine, din epoca prigoanelor, se poate desluși taina pictării ochilor în icoanrle lor, ca înțelegere a modului în care un creștin autentic privește lumea și această viață trecătoare din perspectiva veșniciei.

Din viața și pătimirea Sfintei Lucia
După vindecarea msmei sale prin rugăciunile către Sfânta Agata, Lucia îi zise mamei sale: „Mamă, mamă, iată te-ai vindecat. Deci, rogu-te pe tine prin sfânta aceasta care cu rugăciunile sale te-a tămăduit, să nu-mi mai pomenești de logodnic niciodată – pentru că acum era logodită -, nici să poftești a vedea din trupul meu rodul cel muritor. Ci toate acelea ce le-ai pregătit să mi le dai mie, ca și când aș fi mers după bărbatul cel muritor, dă-mi-le acum, ca să merg la mirele cel fără de moarte, Hristos Domnul, Care va păzi fecioria mea”. Iar mama sa Evtihia a zis către dânsa: „Toate cele ce sunt ale tatălui tău, care a murit de nouă ani, păzindu-le întregi le-am înmulțit și nu le-am împuținat, spre a le da moștenire ție. Iar cele ce sunt ale mele și cele ce mai pot să fie, singură le știi bine. Deci, să acoperi mai întâi cu țărână ochii mei și apoi ceea ce va fi ție cu plăcere, vei face cu toată avuția”. Lucia a zis: „Ascultă, mamă, sfatul meu, că nu este iubit de Dumnezeu acela care Îi dă Lui ceea ce nu poate duce cu sine, nici singur pentru el nu poate să le cheltuiască. Ci de voiești a face lucru bine primit lui Dumnezeu, dă-I Lui ceea ce-ți este cu putință a cheltui; pentru că după ce vei muri, nimic nu vei mai putea cheltui și ceea ce dai acum, dai ce nu poți duce cu tine. Deci, fiind vie și sănătoasă, dă lui Hristos ceea ce ai, și toate cele ce ai vrut să mi le dai mie, începe a le da de acum lui Hristos”.

Astfel, în toate zilele vorbind fecioara cu mama sa, s-a făcut împărțirea lucrurilor, pe care le-a dat spre trebuința săracilor.

Din viața și pătimirea Sfintei Paraschevi din Roma
În timpul chinurii Luciei, împăratul a poruncit să o arunce pe dânsa într-o căldare de aramă plină cu smoală și cu untdelemn fierbinte. Făcându-se acest lucru, sfânta se vedea stând în mijlocul căldării răcorindu-se; iar împăratul, văzând-o pe dânsa astfel, a zis: „O, Paraschevo, stropește-mă și pe mine cu smoală din căldare, ca să cunosc cu adevărat, dacă smoala și untdelemnul sunt fierbinți”. Atunci sfânta, umplându-și mâinile sale cu smoală și untdelemn, a aruncat-o în obrazul împăratului, care, îndată fiind lovit în luminile ochilor, a orbit și a strigat cu glas mare, zicând: „Miluiește-mă pe mine, roaba adevăratului Dumnezeu, și dă-mi mie lumină ochilor mei; că atunci voi crede în Dumnezeul pe Care Îl propovăduiești tu!” Sfânta făcând rugăciune către Dumnezeu, îndată împăratul Antonin a văzut, crezând în Dumnezeu.

Categories: Articole